Răspunsuri duhovniceşti: Proprietăţile terapeutice ale rodului viţei-de-vie

Preacuvioase, care este rolul viţei-de-vie şi a vinului în viaţa creştinului?

Viticultura a fost şi este atât de prezentă în viaţa poporului român, încât de-a lungul timpului s-au născut adevărate ritualuri care privesc culesul viilor, prepararea vinului şi păstrarea acestuia. Toate acestea, dar mai ales prezenţa numeroasă a referirilor în Sfânta Scriptură la viţa-de-vie şi vin, mai ales în predica Mântuitorului Hristos, apoi, folosirea vinului ca materie euharistică şi nu numai, căci din punct de vedere liturgic vinul are o întrebuinţare foarte largă (slujba Litiei, a Cununiei, a slujbelor de prohodire şi pomenire a morţilor), ne arată importanţa deosebită a vinului în viaţa noastră spirituală, dar şi biologică. Dintotdeauna românul, credincios şi evlavios, şi-a început orice activitate plăcută lui Dumnezeu cu rugăciune. Şi în cazul culturii viţei-de-vie în cărţile noastre de cult avem rugăciuni la sădirea viei, la culesul ei, dar şi rugăciune de binecuvântare a vinului nou (Evhologiu, 1896). Acest fapt învederează profunda sacralitate a legăturii dintre om şi viţa-de-vie. Deci creştinul ortodox trebuie să considere vinul drept un aliment şi un medicament dăruit de Dumnezeu, şi nu un mijloc care să producă celor ce-l consumă în exces euforii bahice.

Cât priveşte consumul de vin, avem măsura indicată de Sfântul Apostol Pavel ucenicului său Timotei: "…foloseşte puţin vin, pentru stomacul tău şi pentru desele tale slăbiciuni" (I Timotei 5, 23). Excesul a dus şi duce din păcate şi astăzi mulţi oameni într-una din cele mai dezumanizante patimi, alcoolismul, căci "amărăciune sufletului este vinul când se bea mult; certuri şi căderi face. Beţia înmulţeşte mânia celui fără de minte spre împiedicare, împuţinează virtutea şi agoniseşte răni" (Ecclesiasticul 31, 34-35).

Vinul are deci şi proprietăţi terapeutice...

Am amintit deja de recomandarea făcută de Apostolul neamurilor, Sfântul Pavel, ucenicului său Timotei, din care deducem că vinul luat cu măsură este un medicament pentru trupul omului aflat în neputinţă. Isus, fiul lui Sirah, merge mai departe şi arată importanţa vitală a vinului pentru viaţa omului: "întocmai ca apa pentru viaţă este pentru om vinul, de-l vei bea cu măsură" (Ecclesiasticul 31, 31), căci "vinul este bucuria inimii şi veselia sufletului când se bea la vreme cu măsură" (Ecclesiasticul 31, 33). Se observă cu uşurinţă în cele trei exemple scripturistice recomandarea de a se consuma vinul cu dreaptă socoteală, puţin, ca un medicament. Foarte multe studii de specialitate scot în evidenţă o serie de aspecte terapeutice ale vinului.

Însuşi părintele medicinei, Hipocrate, făcea referire la importanţa medicală a vinului şi-l recomanda pentru tratarea unor deficienţe fiziologice, pneumonie, plăgi deschise şi muşcături de şarpe. Unele însemnări din istorie ne spun că într-adevăr vinul era folosit nu doar la ospeţe, ci şi în tratarea sau prevenirea unor boli sau epidemii. Bunăoară, Iulius Cezar cerea militarilor romani să-şi bea porţia de vin pentru a preveni frecventele infecţiile interne. Mai târziu, în secolul al XVII-lea, marinarii francezi primeau zilnic o porţie de vin, cu efect profilactic faţă de îmbolnăvirile digestive.

Cercetările minuţioase din ultima vreme au confirmat ceea ce oenoterapia (tratamentul diverselor afecţiuni cu ajutorul vinului) afirma încă din Antichitate. Citeam nu demult un articol de-al reputatului oenolog britanic dr. Harry Dunlop, care susţinea că "vinul face adevărate miracole dacă ştim a-l indica şi în special a-l doza. Prin fierul foarte asimilabil pe care îl conţine, vinul contribuie substanţial la combaterea stărilor anemice, stimulând in acelaşi timp forţele de apărare ale organismului".