Răspunsuri duhovniceşti: Puterea rugăciunii duhovnicului pentru ucenic

Preasfinţite Părinte Episcop Daniil, cât de apropiată este legătura între părintele duhovnic şi ucenic? Cum trebuie să fie rugăciunea noastră pentru duhovnic şi ce putere are rugăciunea acestuia pentru noi înaintea lui Dumnezeu?

"Un frate a venit de la schit la avva Ammun şi i-a zis: mă trimite părintele meu la slujbă şi mă tem de ispita trupească. I-a zis lui bătrânul: ori în ce ceas îţi va veni ispita, zi aşa: Dumnezeul puterilor, pentru rugăciunile părintelui meu, scapă-mă! Deci în una din zile o fată a încuiat uşa după dânsul. Iar el, strigând cu glas mare, a zis: Dumnezeul puterilor, pentru rugăciunile părintelui meu, scapă-mă! Şi îndată s-a aflat pe calea către schit." (Patericul egiptean, Avva Ammun 3). Această apoftegmă a avvei Ammun este una dintre cele mai luminoase icoane ale ajutorului grabnic pe care ucenicii aflaţi în primejdie îl primesc de la Dumnezeu, în mod minunat şi suprafiresc, prin rugăciunile şi mijlocirile părinţilor duhovniceşti. Din această întâmplare adevărată desprindem ascultarea desăvârşită a ucenicului faţă de părintele său duhovnicesc, precum şi credinţa lui nestrămutată în rugăciunile părintelui său şi încrederea deplină în sfatul înţelept al avvei Ammun, pe care l-a cerut cu smerenie. De aceea, ucenicul aflat în ispită asemănătoare cu cea a dreptului Iosif din partea femeii lui Putifar, din Egipt, a fost izbăvit în mod minunat prin răpirea lui de către puterea lui Dumnezeu, precum răpiţi au fost de către Duhul Sfânt proorocul Avacum din Ierusalim în Babilon şi arhidiaconul Filip după botezul în apă al famenului etiopian (Faptele Apostolilor 8, 39-40).

Ce simbolizează "Calea către Schit" pe care s-a aflat îndată ucenicul răpit din cuptorul cel de foc al ispitei?

Este calea lui Hristos, calea mântuirii, calea spre cer, calea Bisericii, calea dintre lumea ispitelor şi a păcatelor şi Schitul ca pridvor al cerului. Rugăciunea ucenicului: "Dumnezeul puterilor, pentru rugăciunile părintelui meu, scapă-mă!" se aseamănă cu rugăciunea şi strigarea lui Petru din valuri către Hristos: "Doamne, scapă-mă!" (Matei 14, 30); şi precum răpit a fost Petru din valuri de mâna Domnului, răpit şi izbăvit a fost şi ucenicul smerit şi credincios din Pateric, din furtuna ispitelor. De ajutorul dumnezeiesc primit de ucenicul din Pateric s-a învrednicit, într-o altă împrejurare, şi avva Macarie egipteanul: "Spuneau unii despre avva Macarie egipteanul, că suindu-se de la Schit şi ducând nişte coşniţe, ostenind, a şezut şi s-a rugat, zicând: Dumnezeule, Tu ştii că nu mai pot! Şi îndată s-a aflat lângă râu." (Avva Macarie 13). Osteniţi, precum avva Macarie egipteanul şi purtând coşniţa păcatelor noastre, precum avva Moise etiopianul din apoftegma de mai jos, să ne aflăm şi noi prin umilinţă lângă râul vieţii, lângă izvoarele de cristal ale harului Duhului Sfânt şi la umbra pomului vieţii celei veşnice: "Un frate odată a greşit în Schit şi făcându-se adunare, au trimis după avva Moise, dar el nu voia să vină. Deci a trimis către dânsul preotul zicând: vino, că te aşteaptă norodul! Atunci, el, sculându-se, a venit şi luând o coşniţă găurită şi umplând-o cu nisip, o purta. Iar ei ieşind în întâmpinarea lui, i-au zis: ce este aceasta, părinte? Zis-a lor bătrânul: păcatele mele sunt înapoia mea curgând jos şi eu nu le văd, dar am venit astăzi să judec păcatele străine. Şi ei, auzind, n-au grăit nimic fratelui, ci l-au iertat." (Avva Moise 2).