„În vremea aceea, mergând Iisus pe cale, a zis cineva către El: Te voi însoți oriunde Te vei duce. Și i-a zis Iisus: Vulpile au vizuini și păsările cerului cuiburi; dar Fiul Omului nu are unde să-Și plece
Răspunsuri duhovniceşti: Spovedania ne recuperează în dragostea lui Dumnezeu
Părinte, ştim cu toţii că Taina Sfintei Spovedanii ne ajută în depăşirea capacităţii noastre de păcătoşenie în perspectiva recuperării în iubirea Mântuitorului Hristos. Cum trebuie să se apropie credinciosul de scaunul Sfintei Spovedanii?
Taina Sfintei Spovedanii a fost instituită de Hristos prin faptul că El Însuşi a săvârşit-o, acordând Cel dintâi iertarea păcatelor unor persoane şi prin faptul că a dat puterea iertării păcatelor şi ucenicilor Săi şi urmaşilor acestora. Hristos a acordat iertare persoanelor care mărturiseau credinţa în El, cerând ajutorul Lui şi prin aceasta mărturisind implicit păcatele lor şi acceptând îndemnul Lui de a nu mai păcătui.
Sfântul Ioan Gură de Aur întăreşte învăţătura potrivit căreia Hristos Însuşi iartă păcatele prin preoţi, spunând: "Câte le fac preoţii jos le întăreşte Hristos sus şi judecata robilor o confirmă Stăpânul. Ei au fost ridicaţi la această putere, întrucât s-au mutat mai înainte în cer şi au depăşit firea omenească şi s-au eliberat de patimile noastre".
Putinţa manifestării puterii Sale prin alte persoane a arătat-o Iisus cât a fost pe pământ de foarte multe ori, vindecând persoane aflate la distanţă, prin persoane care au stat în relaţie nemijlocită cu El: "Atunci, răspunzând, Iisus i-a zis: O, femeie, mare este credinţa ta; fie ţie după cum voieşti. Şi s-a tămăduit fiica ei în ceasul acela" (Mt. 15, 28). Dar puterea specială şi permanentă de a ierta păcatele o dă Hristos numai ucenicilor Săi şi urmaşilor acestora, nu tuturor celor ce au ajuns în legătură cu El.
Ce atitudine trebuie să manifeste penitentul în faţa preotului duhovnic atunci când primeşte Taina Sfintei Spovedanii?
Penitentul trebuie să manifeste o încredere în preot ca în nici un alt om şi să aştepte de la el sfat, ajutor şi dezlegare. Pentru aceasta, preotul, pe lângă autoritatea lui de reprezentant văzut al lui Dumnezeu şi o apreciabilă autoritate morală, trebuie să-şi însuşească şi o bună cunoaştere a modului în care se pot lecui diferitele slăbiciuni omeneşti. Nici cei ce au cunoştinţe bogate de ordin psihologic şi psihiatric nu-l pot ajuta pe om aşa cum îl ajută un preot, pentru că omul are nevoie şi de încrederea într-un ajutor dumnezeiesc.
Prin Taina Spovedaniei, penitentul şi preotul se leagă într-o prietenie unică, sufletele lor se ating şi vibrează.
Aceasta e comuniunea maximă care se poate realiza cu un om. E Taina restabilirii comuniunii depline între un credincios şi preotul ca organ văzut al lui Hristos, e Taina readucerii penitentului în comuniune cu Hristos şi cu Biserica. În această relaţie este prezent în mod nevăzut, dar transparent şi simţit în mod tainic, Însuşi Hristos, în faţa căruia amândoi se simt răspunzători. Taina aceasta îi înalţă din planul sufletesc în planul duhovnicesc în care lucrează Duhul Sfânt, de aceea se spune că lucrarea preotului este o lucrare de "duhovnicie".