Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Teologie și spiritualitate Evanghelia zilei Răspunsuri duhovniceşti: Stareţul: omul păcii interioare şi al identificării cu ucenicii

Răspunsuri duhovniceşti: Stareţul: omul păcii interioare şi al identificării cu ucenicii

Data: 17 Mai 2008

Cum vedeţi un stareţ autentic?

Stareţul nu trebuie neapărat să fie vârstnic, ci înţelept prin experienţa sa în cele duhovniceşti şi binecuvântat cu darul de a fi „părinte întru Duhul Sfânt“, cu harisma îndrumării celorlalţi pe cale. Ceea ce le oferă fiilor săi duhovniceşti nu trebuie să fie în primul rând îndrumare morală sau reguli de viaţă, ci mai ales o relaţie personală. „Stareţul este cel care-ţi ia sufletul şi voinţa în sufletul şi voinţa sa“, spune Dostoievski. Ucenicii părintelui Zaharia spuneau despre el: „E ca şi cum ne-ar purta inimile în mâini.“ Stareţul trebuie să fie omul păcii interioare, la care-şi găsesc izbăvirea mii de suflete. Duhul Sfânt

i-a dăruit celui care a devenit stareţ, ca dar al rugăciunii şi autorenunţării, discernământul sau alegerea înţeleaptă, înzestrându-l cu puterea de a citi tainele inimii omeneşti. Oricât de importante ar fi sfaturile sale, mult mai importante sunt rugăciunile sale mijlocitoare. Îşi desăvârşeşte ucenicii prin rugăciuni neîncetate făcute spre folosul lor, prin identificarea cu ei, prin acceptarea bucuriilor şi necazurilor lor ca fiind ale sale, purtând pe umerii săi povara vinovăţiei şi neliniştilor lor. Nimeni nu poate fi stareţ, dacă nu se roagă pentru ceilalţi cu stăruinţă. Un stareţ, în adevăratul sens al cuvântului, nu poate fi numit de nici o autoritate superioară. Adevăratul stareţ este o personalitate profetică, nu o persoană oficială care reprezintă o instituţie. Sta-reţul nu aplică reguli abstracte; luminat de Duhul Sfânt, el transmite fiecăriua voinţa lui Dumnezeu. Astfel, stareţul trebuie să respecte caracterul propriu al fiecărui fiu duhovnicesc şi să nu îi suprime libertatea personală, ci să

i-o întărească. El nu urmăreşte să obţină o ascultare mecanică, ci îşi aduce ucenicii spre maturitatea credinţei, când fiecare poate hotărî pentru sine. Fiecăruia îi dezvăluie propria stare, care mai înainte îi fusese ascunsă. Cuvântul său este creator şi dătător de viaţă, dând posibilitatea fiecăruia să îndeplinească lucrări care anterior păreau imposibile. Stareţul le poate realiza pe toate acestea, numai pentru că îl iubeşte personal pe fiecare dintre ei. (episcop Kallistos WARE, Ortodoxia, calea dreptei credinţe)