Răspunsuri duhovniceşti: Testamentul Sfântului Daniil Sihastrul

Preacucernice părinte Zaharia Matei, astăzi Biserica Ortodoxă Română prăznuieşte pe Sfântul Cuvios Daniil Sihastrul. Pe pictura exterioară a Mănăstirii Voroneţ, Sfântul Daniil apare ca având un pergament în mână, pe care sunt scrise cuvintele: "Veniţi fraţilor, de mă ascultaţi. Învăţa-vă-voi frica Domnului, cine este omul…" Ce învăţături duhovniceşti reies din aceste cuvinte?

Cuvântul Cuviosului părintelui nostru Daniil Sihastrul, sfetnicul Sfântului Mare Voievod Ştefan cel Mare, reprezintă un îndemn pe care Biserica ni-l adresează nouă tuturor. Această chemare nu este ceva nou ("veniţi toţi"). Ori acest cuvânt îl întâlnim totdeauna în mărimurile bisericeşti "veniţi iubitorilor de praznice". De ce ne cheamă şi Cuviosul Daniil? Pentru că Biserica, ca mamă a noastră şi ca mireasă a lui Hristos, ne aşteaptă să răspundem până la sfârşitul vieţii afirmativ la chemarea lui Hristos. De aceea spunea părintele Stăniloae că: "viaţa omului trebuie să fie un răspuns la chemarea lui Dumnezeu", ori îndemnul acesta "veniţi fraţilor, învăţaţi frica Domnului" ne învaţă să punem frica Domnului în inimă, căci de aici pleacă înţelepciunea. Sfântul Daniil îl parafrazează pe înţeleptul Solomon: "frica de Dumnezeu este începutul înţelepciunii". Un alt text care face referire nu numai la frica, ci şi la focul cel veşnic este cel al Sfântului Antonie cel Mare, dimpreună cu alţi cuvioşi ai Filocaliei: "ţinându-ne gândul la frica de Dumnezeu, dar şi la chinurile veşnice, să ne întoarcem la viaţa cea veşnică".

Cum anume gândindu-ne la frica de Dumnezeu şi la chinurile iadului?

Atunci când ştii că există o judecată obştească, dar şi alta particulară, că există Raiul şi iadul (care înseamnă neputinţa de a iubi, suferinţă veşnică, focul lui Dumnezeu care ne arde), atunci omul sau fiecare dintre noi ne trezim la viaţa duhovnicească. Este un impuls acest cuvânt de învăţătură, de a pune frica de suferinţele şi necazurile iadului în inima ta. Atunci ne face să ne întoarcem cu credinţă, să spălăm tina din ochii sufletelor noastre şi punem în practică poruncile lui Hristos, după cum spun sfinţii părinţi, să avem un trai evanghelic. Acesta este rostul acestor cuvinte ale Sfântului Daniil. De ce apare acest text pe peretele exterior? Pentru că omul, atunci când vine în vizită, fie în pelerinaj, fie într-o excursie la mănăstire, poate nu întotdeauna este atent la lucrurile duhovniceşti, la portul lui şi la ţinuta interioară, dar, văzând cuvintele acestui pergament desfăşurat, îl face să mediteze. Este un cuvânt de meditaţie pentru fiecare dintre noi. Dacă nu am pus început bun mântuirii prin pocăinţă, prin smerenie, prin iubire, nu ne putem înfăţisa în Împărăţie.

Deci, plecând de la imaginea sau chipul văzut al Bisericii ca edificiu în care noi luăm învăţătură de felul cum să ne comportăm în Biserica văzută, ne înălţăm cugetul şi inima la partea sufletească. Dacă nu aplicăm cuvântul Evangheliei cu frică de Dumnezeu, nu putem intra în Împărăţia cea veşnică a Preasfintei Treimi. Acesta este rostul mistic al acestor cuvinte, care desigur bat totdeauna la uşa inimii noastre şi mustră într-un fel sau altul, sub diferite forme. Bat la uşă ca să ne trezim aşa cum spune Hristos Mântuitorul în Apocalipsă 3, 20: "Iată stau la uşă şi bat, de va deschide cineva uşa, voi intra şi voi sta la masă împreună cu el", adică la cina cea veşnică. Acesta este înţelesul cuvintelor, ca noi să ne trezim şi să punem început pocăinţei şi mântuirii noastre, să răspundem dragostei lui Dumnezeu care nu ne constrânge şi chemării lui.