Răspunsuri duhovniceşti: „Toate câte gândim, grăim şi facem cu mintea luminată de dreptate şi însufleţită de dragoste rugăciune este“

Cel ce trăieşte după voia lui Dumnezeu, adică cel drept, mai are nevoie de rugăciune?

Cel drept are şi el nevoie şi dobândeşte mult folos din rugăciune, pentru că rugăciunea îl ocroteşte şi îl fereşte de ispita păcatului.

Ispita este lucrul diavolului: ea întunecă mintea şi slăbeşte voinţa. Rugăciunea alungă ispitele, luminează mintea şi întăreşte voinţa: „Rugăciunea lucrează ca apa asupra focului; este ca o ancoră de mântuire pentru sufletul în primejdie să se înece“, spune Sfântul Ioan Gură de Aur. Tot acest Sfânt Părinte spune că „demonii, văzându-ne stând la rugăciune, fug repede, ca hoţii ce dau cu ochii de soldaţii cu săbiile scoase. Cel drept ajunge prin rugăciune să aibă o viaţă îmbunătăţită: cel ce se roagă bine ştie să trăiască cinstit“. Cel ce grăieşte necontenit cu Dumnezeu oglindeşte în el desăvârşirea. Deci, rugăciunea alungă ispitele, fiindcă este pavăza de care se frâng săgeţile aprinse ale vrăjmaşului.

Care este timpul cel mai potrivit pentru rugăciune?

Timpul potrivit pentru rugăciune este, la drept vorbind, viaţa omului întreagă, pentru că aşa cere Însuşi Mântuitorul Iisus Hristos: „Privegheaţi, dar, în toată vremea, rugându-vă“ (Luca 21, 36). Viaţa trăită cu adevărat creştineşte împlineşte acest îndemn, pentru că toate câte gândim, grăim şi facem cu mintea luminată de dreptate şi însufleţită de dragoste, tot rugăciune este. Fericitul Augustin zice: „Prin credinţă, nădejde şi dragoste, dorinţa fiind necontenită, ne rugăm neîncetat“.

De bună seamă, noi avem nevoie de ajutorul lui Dumnezeu în toată clipa, deci să ne rugăm Lui întotdeauna, dar mai ales dimineaţa, la amiază şi seara, înainte şi după masă şi oricând auzim bătând toaca şi clopotele bisericii.

Ce trebuie să cerem în rugăciune?

În rugăciunile noastre către Dumnezeu trebuie să cerem mai întâi cele ce sporesc mărirea Lui şi ajută mântuirii sufletelor noastre. „Căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui şi acestea toate (mâncarea, băutura şi îmbrăcămintea) se vor adăuga vouă“ (Matei 6, 33). Sau, cu alte cuvinte, cereţi în rugăciunile voastre să obţineţi lucruri cereşti şi netrecătoare, pentru ca primindu-le ca atare, să moşteniţi împărăţia cerurilor şi să vă bucuraţi de cele mai mari bunuri. Iar cele pământeşti şi mici de care aveţi nevoie pentru trebuinţele trupului vi le va da Tatăl pe deasupra, în măsura trebuitoare, îndeamnă Origen. Cel ce caută bunătăţi cereşti dobândeşte negreşit şi pe cele pământeşti. Împăratul Solomon a cerut înţelepciune, spre a cârmui bine poporul Israil, iar Dumnezeu i-a dat şi prisos de bunătăţi pământeşti (III Regi 3, 11-13). Deci trebuie să ne rugăm pentru cele trebuincioase vieţii, atât pentru noi, cât şi pentru alţii, dar să ţinem seama ca nu cumva să cerem lucruri care să privească relele noastre înclinări, căci Dumnezeu nu ascultă asemenea rugăciuni (Iacov 4, 3). Cine cere de la Dumnezeu bogăţie, dregătorii ori altele de acest fel, nu caută mărirea lui Dumnezeu, ci lucruri trecătoare. Acela înjoseşte pe Dumnezeu, Domnul şi Stăpânul, la treapta de slujitor al poftelor lui, al zgârceniei lui, al vieţii lui desfrânate, şi atunci cum ar putea să-l asculte Dumnezeu?! „Să nu cerem de la Dumnezeu ce vrem noi, ci ce vrea El“, ne sfătuieşte Evagrie Monahul. (Învăţături de credinţă ortodoxă)