Răspunsuri duhovniceşti: Zilele aliturgice arată o dimensiune a postului spre care trebuie să tindem

Preacuvioase părinte, de ce a stabilit Biserica drept aliturgice zilele de miercuri şi vineri din săptămâna dinaintea Postului Mare şi luni, marţi şi joi din prima săptămână a acestui post?

În mănăstiri, dar şi creştinii nevoitori încearcă să postească desăvârşit, nemâncând şi nebând nimic în primele zile ale acestui post, iar în zilele de miercuri şi vineri din tot timpul postului, mâncând târziu, abia spre seară. Încă din primele secole creştine este rânduită în Postul Mare Liturghia Darurilor mai înainte sfinţite, după ajunare creştinii împărtăşindu-se în cadrul acestei Sfinte Liturghii, care se oficia la ora Vecerniei, seara. Astfel, luni şi marţi din Săptămâna Mare sau prima săptămână a Postului Sfintelor Paşti sunt zile de post aspru, în care nu mâncăm şi nu bem nimic, nici măcar la apusul soarelui. Fiind o continuitate a postului absolut, acesta nu se întrerupe nici măcar pentru Sfânta Împărtăşanie.

Ca de fiecare dată când începem ceva, şi acest început al postului îl facem în forţă, cu râvnă, cu bucurie, înţelegând că postul este o perioadă de asceză asumată de bunăvoie. Primele zile din post, de ajunare desăvârşită, exprimă aşadar dorul omului de a jertfi ceva din ale lui pentru Dumnezeu, de a-I înfăţişa Domnului o inimă înmuiată de umilinţă şi de smerenie. Durerea aceasta a inimii, ajutată de nemâncare, de postire, apropie pe om de Dumnezeu, ajutându-l să-şi vadă mai bine gândurile sale de mândrie, de judecată, să se scuture de deşertăciunea lumii şi să înţeleagă viaţa aşa cum este - pregătire adevărată pentru Înviere.

Postul este ţinut după sănătatea trupească şi după putinţa fiecăruia, dar faptul că aceste zile sunt aliturgice arată o dimensiune a postului spre care trebuie să tindem toţi.

Cât priveşte săptămâna pregătitoare, dinaintea Postului Mare, zilele aliturgice sunt rânduite de Biserică şi aici pe baza aceluiaşi considerent, ca nevoinţa să nu se desfăşoare abrupt.

Prin ce se remarcă programul liturgic din Postul Mare?

În afară de Liturghia Darurilor, această perioadă se mai remarcă prin slujba Pavecerniţei Mari, la Utrenie avem o catismă în plus, apoi Luminândele, Laudele - toate specifice Postului Mare; cântările sunt de pocăinţă, de pregătire a omului pentru întâlnirea cu Hristos, urmând calea Lui prin Golgota suferinţei. Tot acum se săvârşeşte slujba Canonului Mare, în prima săptămână fragmentat, care se reia, integral, în săptămâna a 5-a din post, la Denia Canonului Mare. Specifică Postului Mare este şi rugăciunea Sfântului Efrem Sirul - "Doamne şi stăpânul vieţii mele...", care se repetă la toate cele Şapte Laude. (Nicoleta Olaru)