„În vremea aceea au stat în loc șes Iisus, mulțime multă de ucenici ai Săi și mulțime mare de popor din toată Iudeea, din Ierusalim și de pe țărmul Tirului și al Sidonului, care veniseră să-L asculte
Roagă-te cum poţi!
Dimineaţa, a doua zi, pe când se întorcea în cetate, a flămânzit; şi văzând un smochin lângă cale, S-a dus la el, dar n-a găsit nimic în el decât numai frunze, şi a zis lui: De acum înainte să nu mai fie rod din tine în veac! Şi smochinul s-a uscat îndată. Văzând aceasta, ucenicii s-au minunat, zicând: Cum s-a uscat smochinul îndată? Iar Iisus, răspunzând, le-a zis: Adevărat grăiesc vouă: Dacă veţi avea credinţă şi nu vă veţi îndoi, veţi face nu numai ce s-a făcut cu smochinul, ci şi muntelui acestuia de veţi zice: Ridică-te şi aruncă-te în mare, va fi aşa. Şi toate câte veţi cere, rugându-vă cu credinţă, veţi primi. Matei 21, 18-22
***
Pericopa evanghelică de astăzi se încheie cu următoarele cuvinte rostite de Domnul Iisus Hristos: „Toate câte le veţi cere, rugându-vă cu credinţă, le veţi şi primi”. Cei care au preocupări duhovniceşti ştiu că există o strânsă legătură între cum te rogi şi roadele rugăciunii. Te poţi ruga şi fără să ai credinţă, fără să crezi în Dumnezeu, însă acea rugăciune va fi doar o soluţie printre alte posibilităţi în dorinţa de a rezolva ceva. Pentru un creştin rugăciunea nu este doar un mijloc prin care cere la nesfârşit ceva de la Tatăl ceresc; ne putem ruga şi pentru a preaslăvi pe Dumnezeu, ne putem ruga şi pentru a-L lăuda pe Dumnezeu. Ne putem ruga şi când suntem într-o situaţie delicată, într-un necaz sau o boală, pentru a primi ajutor din partea Lui. Sunt unii care nu se roagă, spunând că nu ştiu să se roage. Însă nu va veni o zi anume în care să poţi spune că din ziua aceea ştii să te rogi. Sfinţii Părinţi aşa ne îndeamnă: „Roagă-te cum poţi, ca să ajungi să te rogi cum trebuie.” (Pr. Dumitru Păduraru)








