S-a smerit pentru a se îmbrăca în haina rugăciunii

Şi îndată ieşind ei din sinagogă, au venit în casa lui Simon şi a lui Andrei, cu Iacov şi cu Ioan. Iar soacra lui Simon zăcea, prinsă de friguri, şi îndată I-au vorbit despre ea. Şi apropiindu-Se a ridicat-o, apucând-o de mână. Şi au lăsat-o frigurile şi ea le slujea. Iar când s-a făcut seară şi soarele apusese, au adus la El pe toţi bolnavii şi demonizaţii. Şi toată cetatea era adunată la uşă. Şi a tămăduit pe mulţi care pătimeau de felurite boli şi demoni mulţi a alungat. Iar pe demoni nu-i lăsa să vorbească, pentru că-L ştiau că El e Hristos. Şi a doua zi, foarte de dimineaţă, sculându-Se, a ieşit şi S-a dus într-un loc pustiu şi Se ruga acolo. Marcu 1, 29-35

Activitatea Domnului Iisus Hristos a fost una fără odihnă şi dedicată tuturor. A oferit mulţimilor învăţături divine, dar S-a şi plecat spre fiecare suflet aflat în neputinţe. Mântuitorul a vindecat pe soacra lui Petru, apoi a tămăduit pe cei bolnavi şi a vindecat pe cei demonizaţi. După ce a readus sănătatea trupească şi sufletească multora, Fiul lui Dumnezeu S-a retras pentru a Se ruga. Trebuie să precizăm că propovăduirea învăţăturilor divine sau alinarea suferinţelor sunt tot roade ale rugăciunii Sale. Retragerea Sa nu a însemnat plecarea Sa din lume, pentru că El permanent Se roagă Tatălui pentru lume. S-a retras din mijlocul celor care-L priveau cu admiraţie; S-a smerit, pentru a Se îmbrăca în haina rugăciunii. Aceasta este lecţia pe care El ne-o oferă permanent. Atunci când rugăciunea lipseşte, asupra noastră se abat numeroase ispitiri şi neputinţe. Doar cu ajutorul Său putem înfrunta toate încercările acestei vieţi.