„În vremea aceea au stat în loc șes Iisus, mulțime multă de ucenici ai Săi și mulțime mare de popor din toată Iudeea, din Ierusalim și de pe țărmul Tirului și al Sidonului, care veniseră să-L asculte
S-a smerit pentru a se îmbrăca în haina rugăciunii
Şi îndată ieşind ei din sinagogă, au venit în casa lui Simon şi a lui Andrei, cu Iacov şi cu Ioan. Iar soacra lui Simon zăcea, prinsă de friguri, şi îndată I-au vorbit despre ea. Şi apropiindu-Se a ridicat-o, apucând-o de mână. Şi au lăsat-o frigurile şi ea le slujea. Iar când s-a făcut seară şi soarele apusese, au adus la El pe toţi bolnavii şi demonizaţii. Şi toată cetatea era adunată la uşă. Şi a tămăduit pe mulţi care pătimeau de felurite boli şi demoni mulţi a alungat. Iar pe demoni nu-i lăsa să vorbească, pentru că-L ştiau că El e Hristos. Şi a doua zi, foarte de dimineaţă, sculându-Se, a ieşit şi S-a dus într-un loc pustiu şi Se ruga acolo. Marcu 1, 29-35
Activitatea Domnului Iisus Hristos a fost una fără odihnă şi dedicată tuturor. A oferit mulţimilor învăţături divine, dar S-a şi plecat spre fiecare suflet aflat în neputinţe. Mântuitorul a vindecat pe soacra lui Petru, apoi a tămăduit pe cei bolnavi şi a vindecat pe cei demonizaţi. După ce a readus sănătatea trupească şi sufletească multora, Fiul lui Dumnezeu S-a retras pentru a Se ruga. Trebuie să precizăm că propovăduirea învăţăturilor divine sau alinarea suferinţelor sunt tot roade ale rugăciunii Sale. Retragerea Sa nu a însemnat plecarea Sa din lume, pentru că El permanent Se roagă Tatălui pentru lume. S-a retras din mijlocul celor care-L priveau cu admiraţie; S-a smerit, pentru a Se îmbrăca în haina rugăciunii. Aceasta este lecţia pe care El ne-o oferă permanent. Atunci când rugăciunea lipseşte, asupra noastră se abat numeroase ispitiri şi neputinţe. Doar cu ajutorul Său putem înfrunta toate încercările acestei vieţi.








