„În vremea aceea, fiind întrebat Iisus de farisei când va veni Împărăția lui Dumnezeu, El le-a răspuns și a zis: Împărăția lui Dumnezeu nu va veni în chip văzut.
Să trăim mereu în ascultare față de Hristos Domnul!
Şi era în sinagoga lor un om cu duh necurat, care striga tare, Zicând: Ce ai cu noi, Iisuse Nazarinene? Ai venit ca să ne pierzi? Te ştim cine eşti: Sfântul lui Dumnezeu. Şi Iisus l-a certat, zicând: Taci şi ieşi din el. Şi scuturându-l duhul cel necurat şi strigând cu glas mare, a ieşit din el. Şi s-au spăimântat toţi, încât se întrebau între ei, zicând: Ce este aceasta? O învăţătură nouă şi cu putere; că şi duhurilor necurate le porunceşte, şi I se supun. Şi a ieşit vestea despre El îndată pretutindeni în toată împrejurimea Galileii. Marcu 1, 23-28
În sinagoga din Capernaum fiind, Domnul Iisus Hristos a vindecat un demonizat. Ne surprinde felul de a se adresa al „celor răi”. Demonii au spus Mântuitorului: „Te ştim cine eşti: Sfântul lui Dumnezeu”. Două lucruri au întrebat demonii pe Domnul Hristos: Ce are cu ei şi dacă vrea să-i piardă? Întrebări asemănătoare putem auzi şi la mulți semeni de-ai noștri. Ei se întreabă: Oare ce are Dumnezeu cu mine, cu viaţa mea, cu ceea ce fac? Deşi se arată a fi foarte grijulii cu viaţa lor, în fapt nu se îngrijesc de sufletul lor. Pentru cei amintiţi, a se ruga este o povară, a posti este de neconceput, a merge la biserică este o pierdere de timp. Ei sunt de părere că postul este prea lung şi-ţi slăbeşte organismul, iar slujbele din biserică sunt monotone. Au întotdeauna păreri potrivnice la tot ceea ce are de-a face cu viaţa religioasă. Orgolioşi şi autosuficienţi, privesc cu superioritate spre cei care sunt credincioşi. Probabil motto-ul vieţii lor sunt cuvintele: Ce ai cu noi, Iisuse?