„Zis-a Domnul: Nu judecați și nu veți fi judecați; nu osândiți și nu veți fi osândiți; iertați și veți fi iertați; dați și vi se va da; turna-vor în sânul vostru o măsură bună, îndesată,
Să trăim mereu în ascultare față de Hristos Domnul!
Şi era în sinagoga lor un om cu duh necurat, care striga tare, Zicând: Ce ai cu noi, Iisuse Nazarinene? Ai venit ca să ne pierzi? Te ştim cine eşti: Sfântul lui Dumnezeu. Şi Iisus l-a certat, zicând: Taci şi ieşi din el. Şi scuturându-l duhul cel necurat şi strigând cu glas mare, a ieşit din el. Şi s-au spăimântat toţi, încât se întrebau între ei, zicând: Ce este aceasta? O învăţătură nouă şi cu putere; că şi duhurilor necurate le porunceşte, şi I se supun. Şi a ieşit vestea despre El îndată pretutindeni în toată împrejurimea Galileii. Marcu 1, 23-28
În sinagoga din Capernaum fiind, Domnul Iisus Hristos a vindecat un demonizat. Ne surprinde felul de a se adresa al „celor răi”. Demonii au spus Mântuitorului: „Te ştim cine eşti: Sfântul lui Dumnezeu”. Două lucruri au întrebat demonii pe Domnul Hristos: Ce are cu ei şi dacă vrea să-i piardă? Întrebări asemănătoare putem auzi şi la mulți semeni de-ai noștri. Ei se întreabă: Oare ce are Dumnezeu cu mine, cu viaţa mea, cu ceea ce fac? Deşi se arată a fi foarte grijulii cu viaţa lor, în fapt nu se îngrijesc de sufletul lor. Pentru cei amintiţi, a se ruga este o povară, a posti este de neconceput, a merge la biserică este o pierdere de timp. Ei sunt de părere că postul este prea lung şi-ţi slăbeşte organismul, iar slujbele din biserică sunt monotone. Au întotdeauna păreri potrivnice la tot ceea ce are de-a face cu viaţa religioasă. Orgolioşi şi autosuficienţi, privesc cu superioritate spre cei care sunt credincioşi. Probabil motto-ul vieţii lor sunt cuvintele: Ce ai cu noi, Iisuse?