„Zis-a Domnul către ucenicii Săi: În acele zile, după necazul acela, soarele se va întuneca și luna nu-și va mai da lumina ei. Și stelele vor cădea din cer și puterile care sunt în ceruri se vor clătina. At
Tezaur patristic
„… sfinţii Lui ce se veselesc pururea. Cine înţelege? Cine poate bănui bucuria cea negrăită a sfinţilor? Veselia lor de nedescris? Lumina de neînchipuit? Cine le descoperă, atâta timp cât sunt aici, tainele Lui minunate, slăvite, slava şi odihna ce aşteaptă şi chipul în care le înstrăinează mintea de lumea aceasta ca să se vadă totdeauna pe ei în cer împreună cu Hristos şi cu îngerii? Nu-i supără pe ei foamea, nici setea, nici altceva pământesc. Căci s-au eliberat de toate poverile şi patimile şi păcatele. Sau după cuvântul Scripturii: Unde e comoara lor, acolo e şi mintea lor (Matei 6,21). Cel ce e ajuns la aceasta, ştie ce aude.“ (Sf. Varsanufie şi Ioan, Scrisori duhovniceşti, răsp. 77, în Fil. rom., vol. XI, p. 114)





