„Zis-a Domnul către iudeii care veniseră la Dânsul: Vai vouă, cărturarilor și fariseilor fățarnici! Că zidiți mormintele prorocilor și împodobiți pe ale drepților și ziceți: Dacă am fi fost noi în
Tezaur patristic
„... nu numai Cuvântul, ci şi Duhul este de la Tatăl, nu născut, ci purces, dar fiind şi al Fiului, Care-L are de la Tatăl ca Duh al Adevărului, al Înţelepciunii şi al Cuvântului. Căci Adevărul şi Înţelepciunea sunt cuvântul potrivit al Născătorului, Cuvânt Care se bucură împreună cu Tatăl, Cel ce se bucură de El, după însăşi spusa Lui prin Solomon: Eu am fost cel care m-am bucurat împreună cu El. Nu m-am bucurat, zice, ci m-am împreună - bucurat. Această bucurie dinainte de veci a Tatălui şi a Fiului este Duhul Sfânt, ca Unul ce e comun amândurora în ce priveşte întrebuinţarea (de aceea se trimite de amândoi la cei vrednici), dar numai al Tatălui în ce priveşte existenţa; din care pricină numai de la Tatăl purcede ca existenţă“. (Sf. Grigorie Palama, Despre cunoştinţa naturală, cap. 36, în Fil. rom., vol. VII, p. 441, 442)



.jpg)


