„Zis-a Domnul către ucenicii Săi: Aveți credință în Dumnezeu. Adevărat zic vouă că oricine va zice acestui munte: Ridică-te și te aruncă în mare, și nu se va îndoi în inima lui, ci va crede că ceea ce spune se va face, va fi lui orice va zice. De aceea vă zic vouă: Toate câte cereți rugându-vă, să credeți că le-ați primit și le veți avea. Iar când stați să vă rugați, iertați orice aveți împotriva cuiva, ca și Tatăl vostru Cel din ceruri să vă ierte greșelile voastre. Că de nu iertați voi, nici Tatăl vostru Cel din ceruri nu vă va ierta greșelile voastre. Cereți și vi se va da; căutați și veți afla; bateți și vi se va deschide. Că oricine cere ia, cel care caută află, iar celui care bate i se va deschide.”
Tezaur patristic
„... nu numai Cuvântul, ci şi Duhul este de la Tatăl, nu născut, ci purces, dar fiind şi al Fiului, Care-L are de la Tatăl ca Duh al Adevărului, al Înţelepciunii şi al Cuvântului. Căci Adevărul şi Înţelepciunea sunt cuvântul potrivit al Născătorului, Cuvânt Care se bucură împreună cu Tatăl, Cel ce se bucură de El, după însăşi spusa Lui prin Solomon: Eu am fost cel care m-am bucurat împreună cu El. Nu m-am bucurat, zice, ci m-am împreună - bucurat. Această bucurie dinainte de veci a Tatălui şi a Fiului este Duhul Sfânt, ca Unul ce e comun amândurora în ce priveşte întrebuinţarea (de aceea se trimite de amândoi la cei vrednici), dar numai al Tatălui în ce priveşte existenţa; din care pricină numai de la Tatăl purcede ca existenţă“. (Sf. Grigorie Palama, Despre cunoştinţa naturală, cap. 36, în Fil. rom., vol. VII, p. 441, 442)





