„În vremea aceea Iisus a poruncit ucenicilor Lui să nu spună nimănui că El este Hristos. De atunci a început Iisus să spună ucenicilor Lui că El trebuie să meargă la Ierusalim și să pătimească multe de
Tezaur patristic
„... nu numai Cuvântul, ci şi Duhul este de la Tatăl, nu născut, ci purces, dar fiind şi al Fiului, Care-L are de la Tatăl ca Duh al Adevărului, al Înţelepciunii şi al Cuvântului. Căci Adevărul şi Înţelepciunea sunt cuvântul potrivit al Născătorului, Cuvânt Care se bucură împreună cu Tatăl, Cel ce se bucură de El, după însăşi spusa Lui prin Solomon: Eu am fost cel care m-am bucurat împreună cu El. Nu m-am bucurat, zice, ci m-am împreună - bucurat. Această bucurie dinainte de veci a Tatălui şi a Fiului este Duhul Sfânt, ca Unul ce e comun amândurora în ce priveşte întrebuinţarea (de aceea se trimite de amândoi la cei vrednici), dar numai al Tatălui în ce priveşte existenţa; din care pricină numai de la Tatăl purcede ca existenţă“. (Sf. Grigorie Palama, Despre cunoştinţa naturală, cap. 36, în Fil. rom., vol. VII, p. 441, 442)



.jpg)


