„În vremea aceea, când S-a apropiat de Betfaghe și de Betania, către Muntele care se cheamă al Măslinilor, a trimis Iisus pe doi dintre ucenici, zicând: Mergeți în satul dinaintea voastră și, intrând în el
Tezaur patristic
„Iar în ispite, aceasta o făceam pururea: îmi puneam toată nădejdea în Dumnezeu, înaintea căruia am făcut şi făgăduinţele lepădării, şi El îndată mă izbăvea. De aceea, frate, nu mai am grijă de mine.“ (Avva Filimon, Cuvânt foarte folositor, în Fil. rom., vol. IV, p. 169)
„Nădejdea în Dumnezeu înalţă inima, iar frica de gheenă o zdrobeşte.“ (Sf. Isaac Sirul, Cuvinte despre nevoinţă, cuv. 58, în Fil. rom., vol. X, p. 306)





