„În vremea aceea a scos Iisus un demon dintr-un bolnav care era mut. Și când a ieșit demonul, mutul a vorbit, iar mulțimile s-au minunat. Iar unii dintre ei au zis: Cu Beelzebul, căpetenia demonilor, scoate pe de
Tezaur patristic
„… sfinţii Lui ce se veselesc pururea. Cine înţelege? Cine poate bănui bucuria cea negrăită a sfinţilor? Veselia lor de nedescris? Lumina de neînchipuit? Cine le descoperă, atâta timp cât sunt aici, tainele Lui minunate, slăvite, slava şi odihna ce aşteaptă şi chipul în care le înstrăinează mintea de lumea aceasta ca să se vadă totdeauna pe ei în cer împreună cu Hristos şi cu îngerii? Nu-i supără pe ei foamea, nici setea, nici altceva pământesc. Căci
s-au eliberat de toate poverile şi patimile şi păcatele. Sau după cuvântul Scripturii: Unde e comoara lor, acolo e şi mintea lor (Matei 6, 21). Cel ce e ajuns la aceasta, ştie ce aude.“ (Sf. Varsanufie şi Ioan, Scrisori duhovniceşti, Răsp. 77, în Fil. rom., vol. XI, p. 114)



.jpg)


