„În vremea aceea, când S-a apropiat de Betfaghe și de Betania, către Muntele care se cheamă al Măslinilor, a trimis Iisus pe doi dintre ucenici, zicând: Mergeți în satul dinaintea voastră și, intrând în el
Tezaur patristic
„Sunt şi acum oameni nepătimitori, sfinţi şi plini de lumina dumnezeiască ce petrec în mijlocul nostru şi şi-au omorât aşa de mult mădularele lor de pe pământ (Coloseni 3,5), dinspre toată necurăţia şi pofta pătimaşă, încât nu numai că nu cugetă sau nu pornesc să facă de la ei vreun rău, dar nici îndemnaţi de alţii nu rabdă vreo schimbare a stării de nepătimire pe care au dobândit-o.“ (Sf. Simeon Noul Teolog, Cele 225 de capete teologice şi practice, cap. 87, în Fil. rom., vol. VI, p. 83, 84)





