Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Teologie și spiritualitate Evanghelia zilei Vocabular religios

Vocabular religios

Data: 15 Decembrie 2008

dreaptă (1): ca adjectiv, arată calitatea unui fapt ori persoană sau poziţia unui obiect, lucru sau per-soane pe care le determină în raport cu altele. Termenul este folosit de multe ori, atât în sens propriu, cât şi metaforic. În sens propriu, se vorbeşte de părţi ale corpului omenesc. Căci zice Domnul: „Şi dacă mâna ta cea dreaptă te sminteşte, taie-o“ (Matei 5, 30) sau în sens figurat, ca arme spirituale: „cele de-a dreapta şi de-a stânga“ (II Corinteni 6, 7), de care s-au folosit Sfântul Apostol Pavel şi toţi apostolii şi slujitorii lui Dumnezeu - arme pe care el le aminteşte şi mai înainte. Cele de-a dreapta, ca: propovăduirea Evangheliei întru adevăr, credinţă, nădejde şi dragoste, râvnă, smerenie, îndelungă răbdare, rugăciuni, post şi privegheri etc., iar cele de-a stânga: necazuri, strâmtorări, bătăi, primejdii de moarte, lanţuri şi închisori etc. Mântuitorul spune în pilde: „Dacă ochiul tău drept te sminteşte, scoate-l; dacă mâna ta cea dreaptă te sminteşte, taie-o şi o aruncă... Iar celui ce te loveşte pe obrazul drept, întoarce-l şi pe celălalt“ (Matei 5, 29-39). Se aminteşte apoi: de omul cu mâna dreaptă uscată, pe care l-a tămăduit Iisus sâmbăta (Luca 6, 6); de Malhus, sluga arhiereului, căruia Petru i-a tăiat cu sabia urechea dreaptă (Ioan 18, 10) şi de ologul de la Poarta Frumoasă, pe care vindecându-l Petru, în numele lui Iisus, apucându-l de mâna dreaptă, l-a ridicat îndată sănătos (Fapte 3, 7). Când Domnul Hristos a fost răstignit, pe cap I s-a pus cununa de spini, iar în mâna dreaptă I-au pus trestie (Matei 27, 29). Petru şi Iacov şi-au dat mâna dreaptă spre unire cu Pavel şi Barnaba (Galateni 2, 9). Un înger al Domnului, având o carte în mână, ţinea piciorul drept pe mare şi piciorul stâng pe pământ (Apocalipsa 10, 2), iar alt înger şi-a ridicat mâna dreaptă spre cer (10, 5). Apocalipsa vorbeşte şi de fiara care sileşte pe toţi de pe pământ să-şi pună semnul ei pe mâna lor dreaptă şi pe frunte (13; 16). Termenul indică şi poziţia unor fapte, obiecte sau persoane faţă de altele. Astfel, vedem pe Domnul Hristos răstignit între doi tâlhari, unul la dreapta şi altul la stânga Lui (Matei, 27, 39; Marcu 15, 27; Luca 23, 33). După Înviere, Domnul arătându-Se a treia oară celor şapte apostoli la Marea Tiberiadei - deşi nu prinseseră nimic - le spune: „Aruncaţi mreaja în partea dreaptă a corăbiei şi veţi afla“ (Ioan 21, 6), după care au prins mulţi peşti. (Dicţionar al Noului Testament, pr. dr. Ioan MIRCEA, EIBMBOR, 1995)