Vocabular religios

bederniţă (epigonaţiu, genuncher, nabederniţă, subgenuale): piesă din veşmintele episcopului, în formă de patrat din materie preţioasă, cu fireturi şi având în mijloc icoana Mântuitorului sau numai o cruce. Se leagă cu un şnur după gât sau de brâu şi atârnă la nivelul genunchiului drept. Simbolizează sabia spirituală (Efeseni 6, 17), puterea cuvântului dumnezeiesc, prin care, precum cu o sabie, episcopul va învinge pe vrăjmaşii Bisericii. Iar când are închipuită pe ea Învierea, arată puterea asupra morţii. Se mai acordă şi preoţilor pentru merite deosebite, odată cu rangul onorific de iconom stavrofor;

brâu (lat. cingulum): veşmânt cu care preotul îşi încinge mijlocul peste stihar şi epitrahil, simbol al puterii slujitoare cu care este învrednicit, al tăriei şi virtuţii lui, şi care aminteşte de ştergarul cu care a fost încins Domnul Iisus Hristos când a spălat picioarele ucenicilor la Cina cea de Taină. Mai există şi brâul pe care îl poartă clericii peste reverendă şi în afara funcţiunilor religioase divine. Simbolizează gătirea veşnică a preotului în slujba lui Dumnezeu, abnegaţie, lepădare de lume şi legătura preotului cu Biserica. Mai constituie şi o avertizare, ca preotul să fie totdeauna gata spre propovăduirea Evangheliei, conform cuvintelor apostolice: „încinge coapsa ta“ (Luca 12, 35). Culoarea brâului e o distincţie de grad ierarhic şi de onoare. Preoţii ortodocşi poartă brâul roşu, ca şi protopopii şi asesorii; episcopii şi arhimandriţii au brâu violet; monahii au brâu negru;

tricher (gr. treikhrion, adică tri + khron = trei lumânări) şi dicherul (dikhrion, adică di + khron = două lumânări): sunt mănunchiurile de trei şi respectiv două lumânări, puse în dispozitive liturgice speciale, cu care ierarhul binecuvântează poporul în formă de cruce, la Sfânta Liturghie. Tricherul se ţine în mâna dreaptă, iar dicherul în mâna stângă în timpul binecuvântării liturgice de către ierarh. Tricherul închipuie cele trei persoane ale Prea Sfintei Treimi, iar dicherul cele două firi ale Mântuitorului Hristos, adică închipuie dogma triadologică şi pe cea hristologică, care sunt văzute în mod nedespărţit în gândirea ortodoxă;

uşi împărăteşti: cele două uşi centrale din catapeteasmă, care simbolizează cele două Testamente. Se numesc împărăteşti, căci prin ele trece Hristos Împăratul nostru, sub chipul Sfintei Taine. Spre deosebire de acestea, uşile laterale se cheamă diaconeşti, prin care trec diaconii;

vultur (gr. dikephalos aitos; sl. orletz): covor rotund sau desen pe podeaua bisericii, reprezentând un vultur cu două capete şi cu aripile deschise, reprezentând autoritatea episcopală în jurisdicţia respectivă.