Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Teologie și spiritualitate Evanghelia zilei Vocabular religios

Vocabular religios

Data: 17 Aprilie 2008

afecte naturale, sau patimi (gr. pathos-pathe = patimi): pasiuni specifice şi însuşiri proprii firii omeneşti, ireproşabile, care dacă nu sunt ţinute în limitele firii, pot introduce o stare de păcat şi pot duce la corupţie şi moarte. Afectele indică cel mai bine trăsătura pătimitoare sau dualitatea firii umane, adică faptul că facultăţile naturale (pasibilitatea) au devenit, din pricina povârnirii voinţei libere, o sursă de păcat (pecabilitatea), care este poarta deschisă spre stricăciune (coruptibilitatea). În firea omenească există acum nu numai afectele naturale, ci şi înclinarea spre păcat, legată de aceste afecte. Noi cunoaştem afectele ca slăbiciuni, ca tendinţe iraţionale şi afecţiuni păcătoase. De aceea, nepătimirea sau curăţia este rezultatul voinţei de a ţine afectele în limitele „raţiunii“ firii, de a vindeca pornirile pătimaşe şi iraţionale ale voinţei, prin ascultarea lui Hristos. Iisus Hristos a acceptat afectele şi a suportat în mod voluntar suferinţele omeneşti, dar le-a eliberat de caracterul lor păcătos prin naşterea Sa fără de păcat, prin viaţa Sa fără prihană şi prin Înviere. El este identic cu noi în ceea ce priveşte afectele firii, de unde capacitatea Sa de a suferi pentru noi, dar El le-a extirpat înclinarea păcătoasă, introducând în firea noastră nestricăciunea, pentru ca astfel „acest trup stricăcios să se îmbrace întru nestricăciune, şi acest trup muritor să se îmbrace în nemurire“ (1 Cor. 15, 53). El are libertatea totală faţă de păcat, datorită statorniciei neschimbabile a voinţei Sale libere, îndreptând astfel trăsătura pătimitoare a firii noastre prin nestricăciunea voinţei Sale libere. (Ion Bria, Dicţionar de Teologie Ortodoxă)