Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Teologie și spiritualitate Liturgica Micul catehism: Utrenia este jertfa de mulţumire pentru „lumina dreptei credinţe“

Micul catehism: Utrenia este jertfa de mulţumire pentru „lumina dreptei credinţe“

Un articol de: Pr. Gheorghe Mihăilă - 07 August 2009

Cuvântul „utrenie“ desemnează slujba de dimineaţă şi este de origine slavă (de la „utro“ - dimineaţă). Această rânduială îşi are originea şi modelul în rugăciunea de dimineaţă din cultul iudaic. În perioada Bisericii primare, Utrenia făcea parte din serviciul divin de noapte.

 

Prima mărturie despre rugăciunea publică de dimineaţă a creştinilor ne-o oferă o epistolă a guvernatorului Pliniu cel Tânăr, trimisă împăratului roman Traian, la începutul secolului al doilea; următoarea mărturie, ca vechime, ne-o dă scriitorul creştin Tertulian, care a lăsat şi o descriere sumară a rugăciunii de dimineaţă şi o explicare a ei. Din jurul anului 385 se păstrează o descriere a pelerinei apusene Aetheria (Silvia). Aceasta descrie cu aproximaţie rânduiala serviciului divin din a doua parte a nopţii, aşa cum avea loc la Ierusalim. Prima parte a acestui serviciu divin avea loc înainte de cântatul cocoşilor (ante pullorum cantum) şi conţinea psalmi, imne, antifoane, rugăciuni. A doua parte conţinea cântarea imnelor dimineţii, apoi rugăciunile continuau până spre ziuă: „În fiecare zi, la cântatul cocoşului, preoţii, ipodiaconii şi tot poporul se adunau şi se îndeletniceau cu rugăciunea, cântarea psalmilor, citirea Scripturilor şi cu rugăciuni...“. Oficierea Utreniei în timpul nopţii a rămas în practica mănăstirească sub forma Privegherii, care are loc înaintea marilor sărbători, denumite praznice împărăteşti, a duminicilor şi a sărbătorilor sfinţilor mai importanţi. De asemenea, Utrenia se mai oficiază seara în perioada Postului Mare, sub forma deniilor, slujbe care sunt specifice acestei perioade a anului bisericesc. În zilele noastre, la bisericile de enorie, Utrenia se oficiază în special în zilele de sărbătoare, înaintea slujbei Sf. Liturghii.

 

 

Prin slujba Utreniei comunitatea creştină îi adresează primele ei gânduri către Dumnezeu, aducându-I mulţumire pentru trecerea cu bine a nopţii şi cere ajutorul Domnului pentru vieţuire creştinească în ziua care începe. Sf. Simeon al Tesalonicului ne învaţă că această slujbă este ca o „jertfă de mulţumire Celui ce aduce lumina şi Celui ce a risipit întunericul înşelăciunii şi ne-a dat lumina dreptei credinţe“.

 

 

 

Citeşte mai multe despre:   Utrenia