Micul catehism: Utrenia este jertfa de mulţumire pentru „lumina dreptei credinţe“

Cuvântul „utrenie“ desemnează slujba de dimineaţă şi este de origine slavă (de la „utro“ - dimineaţă). Această rânduială îşi are originea şi modelul în rugăciunea de dimineaţă din cultul iudaic. În perioada Bisericii primare, Utrenia făcea parte din serviciul divin de noapte.

Prima mărturie despre rugăciunea publică de dimineaţă a creştinilor ne-o oferă o epistolă a guvernatorului Pliniu cel Tânăr, trimisă împăratului roman Traian, la începutul secolului al doilea; următoarea mărturie, ca vechime, ne-o dă scriitorul creştin Tertulian, care a lăsat şi o descriere sumară a rugăciunii de dimineaţă şi o explicare a ei. Din jurul anului 385 se păstrează o descriere a pelerinei apusene Aetheria (Silvia). Aceasta descrie cu aproximaţie rânduiala serviciului divin din a doua parte a nopţii, aşa cum avea loc la Ierusalim. Prima parte a acestui serviciu divin avea loc înainte de cântatul cocoşilor (ante pullorum cantum) şi conţinea psalmi, imne, antifoane, rugăciuni. A doua parte conţinea cântarea imnelor dimineţii, apoi rugăciunile continuau până spre ziuă: „În fiecare zi, la cântatul cocoşului, preoţii, ipodiaconii şi tot poporul se adunau şi se îndeletniceau cu rugăciunea, cântarea psalmilor, citirea Scripturilor şi cu rugăciuni...“. Oficierea Utreniei în timpul nopţii a rămas în practica mănăstirească sub forma Privegherii, care are loc înaintea marilor sărbători, denumite praznice împărăteşti, a duminicilor şi a sărbătorilor sfinţilor mai importanţi. De asemenea, Utrenia se mai oficiază seara în perioada Postului Mare, sub forma deniilor, slujbe care sunt specifice acestei perioade a anului bisericesc. În zilele noastre, la bisericile de enorie, Utrenia se oficiază în special în zilele de sărbătoare, înaintea slujbei Sf. Liturghii.

Prin slujba Utreniei comunitatea creştină îi adresează primele ei gânduri către Dumnezeu, aducându-I mulţumire pentru trecerea cu bine a nopţii şi cere ajutorul Domnului pentru vieţuire creştinească în ziua care începe. Sf. Simeon al Tesalonicului ne învaţă că această slujbă este ca o „jertfă de mulţumire Celui ce aduce lumina şi Celui ce a risipit întunericul înşelăciunii şi ne-a dat lumina dreptei credinţe“.