Atunci când vine vorba de rugăciunea particulară, cât şi cum te rogi ţine, fără îndoială, de intimitatea şi adâncimea propriei tale spiritualităţi. Însă această atitudine lăuntrică trebuie să reflecte sfaturile Mântuitorului privitoare la actul rugăciunii personale, care trebuie făcut cu cât mai multă discreţie, simplitate verbală şi puritate de gând. "Iar tu, când te rogi, intră în cămara ta şi, închizând uşa, roagă-te Tatălui tău Care este întru ascuns", "Când vă rugaţi, nu fiţi ca făţarnicii...", "Când vă rugaţi, nu spuneţi multe ca păgânii..." (Mt. 6 - Predica de pe munte). De-a lungul veacurilor, în cugetul rugător al Bisericii s-au plăsmuit şi texte speciale, menite să-i ajute pe credincioşi în lucrarea comuniunii cu Dumnezeu prin rugăciune. Cu timpul, astfel de texte au dobândit consacrare şi autoritate duhovnicească, devenind mijloace nelipsite în "convorbirea omului cu Dumnezeu". Fie că au fost împrumutate din limbajul orant al Bibliei (Psalmii, în special), fie că au fost compuse de Sfinţii Părinţi, ca rod al propriei lor înduhovniciri, textele respective constituie veritabile îndrumare spirituale pentru creştinul rugător.
Astăzi le găsim în cărţile de cult ale Bisericii, dar şi în cărţile de rugăciuni întocmite special pentru credincioşi. Astfel că, prin intermediul acestor alcătuiri sfinte, rugăciunea noastră particulară are un sprijin de mare folos. Cartea de rugăciuni ne ajută să completăm cuvintele noastre cu cele pe care comunitatea Bisericii le-a pecetluit, prin vremuri, sub dogoarea harică a Sfântului Duh. Credinciosul care posedă şi foloseşte cartea de rugăciuni dă mărturie că viaţa sa duhovnicească nu-şi pierde intensitatea, ci rămâne ancorată în Dumnezeu, prin rânduiala smerită a rugăciunii zilnice. În contextul slujirii pastoral-misionare, Biserica Ortodoxă Română a oferit neîncetat credincioşilor săi astfel de cărţi cu rugăciuni destinate feluritelor trebuinţe din viaţa lor, aşa încât orice creştin râvnitor de rugăciune să poată beneficia de un reazem concret în acest sens. În prefaţa intitulată "Rugăciunea - izvor de bucurie" a unei astfel de mult folositoare cărţi, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel ne învaţă: "Cartea de rugăciuni este o călăuză şi un îndemn la rugăciune. Desigur, de putem ruga şi fără carte de rugăciuni, cu rugăciuni personale, improvizate, dar cel ce se roagă folosind rugăciunile Bisericii, acela are smerenie şi nu se roagă niciodată singur, ci împreună cu Biserica şi cu sfinţii ei, oriunde ar fi şi oricât de însingurat ar fi el" (EIBMO, 2007, pp. 5-6).
Utilitatea acestor cărţi este pusă şi mai mult în valoare de îndrumările şi rânduielile practice pe care le conţin, ceea ce pentru creştinul zilelor noastre constituie un minim absolut necesar de cunoştinţe religioase. De aceea, recomandabil este ca fiecare dintre noi să aibă o carte personală de rugăciuni (nu împrumutată!), pe care să o păstreze în acel loc din casă destinat acestui scop şi să o întrebuinţeze cu sfinţenie, cel puţin câteva minute din răgazul unei zile. În felul acesta, rugăciunea va fi cu adevărat un izvor de bucurie şi sănătate pentru suflet.
