Icoana „Acoperământul Maicii Domnului” este reprezentată în tehnica fresco, pe frontonul bisericii celei mari de la Mănăstirea Polovragi, având dimensiunea 2,80 m/ 2,80 m. Încadrându-se întocmai în cromatica întregului ansamblu pictural, icoana iese în evidență prin acuratețea stilului brâncovenesc. Desfășurată într-o armonie perfectă de formă și culoare, de praznicul Sfântului Acoperământ al Maicii Domnului de la Polovragi, icoana presupune o întreită interpretare iconografică: cromatică, simetrico-participativă și teologică.
Sfaturi practice în Biserică: Despre Postul Adormirii Maicii Domnului
În Biserica Ortodoxă, de-a lungul timpului, s-a stabilit ca decursul anului bisericesc să fie presărat cu patru perioade de post în cinstea praznicelor împărăteşti ale Mântuitorului Hristos, în cinstea Maicii Domnului şi în cinstea Sfinţilor Apostoli. Astfel, avem Postul Crăciunului în cinstea praznicului Naşterii Domnului, Postul Paştelui în cinstea patimilor Mântuitorului şi a praznicului Învierii, Postul Sfinţilor Apostoli în cinstea Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel şi a tuturor Sfinţilor Apostolilor şi Postul "Sfintei Mării", cum este numit în popor, în cinstea praznicului Adormirii Maicii Domnului, dar şi în cinstea praznicului Schimbării la Faţă a Mântuitorului Hristos, după cum spune şi Sfântul Simeon al Tesalonicului: "Acest post este necesar pentru a cinsti şi mai mult cele două mari praznice care cad în această perioadă, adică Schimbarea la Faţă şi Adormirea Maicii Domnului, căci primul dintre acestea ne este pricinuitor de lumină, iar al doilea, pricinuitor de milostivire şi solire pentru noi". Postul Adormirii Maicii Domnului este rânduit de Biserică spre aducerea aminte de virtuţile alese ale Sfintei Fecioare şi de postul cu care ea însăşi, după tradiţie, s-a pregătit pentru trecerea la cele veşnice. Acest post este cel mai nou, ca vechime, dintre cele patru posturi de durată din timpul anului. Originea lui trebuie pusă prin sec. al V-lea, când cultul Maicii Domnului s-a dezvoltat şi când sărbătoarea Adormirii ei a început să primească o mai mare importanţă. La început nu era o perioadă egală de post pentru toţi, în părţile Antiohiei se postea o singură zi (6 august), la Constantinopol patru zile, iar la Ierusalim - opt zile. Unii posteau în luna august, alţii în septembrie, iar alţii nu posteau deloc, socotind că sărbătoarea Adormirii este zi de mare bucurie, deoarece Maica Domnului a trecut de la viaţa pământească la cea cerească. Data şi durata postului au fost uniformizate în toată Ortodoxia abia în sec. al XII-lea, la sinodul local din Constantinopol, ţinut la 1166 sub patriarhul ecumenic Luca Crysoverghi, care a hotărât ca postul să înceapă la 1 august şi să dureze 14 sau 15 zile, până la sărbătoarea Adormirii (15 august).
Din punctul de vedere al asprimii, acest post este mai aspru decât Postul Crăciunului şi al Sfinţilor Apostoli, dar mai uşor decât cel al Paştelui. Dacă în Postul Crăciunului şi al Sfinţilor Apostoli, sâmbăta şi duminica este dezlegere la peşte, untdelemn şi vin, pentru acest post este dezlegare numai la untdelemn şi vin, la peşte fiind dezlegare doar în ziua de 6 august, de praznicul Schimbării la Faţă. Acest post nu este un post de tristeţe, cum este cel al Paştelui, ci e un post al bucuriei, cum spun şi cuvintele: "Mutatu-te-ai din moarte la viaţă şi de pe pământ la cer!"; Maica Domnului a fost primită în braţe de Fiul ei şi acum este pururea mijlocitoare pentru noi: "întru adormire lumea nu ai părăsit de Dumnezeu Născătoare" (troparul Adormirii Maicii Domnului).