La slujbele de seară ("Vecernii", "Acatiste", "Paraclise" etc.) există un moment în care, după binecuvântarea prinoaselor, mai ales la Vecerniile cu Litie, se citesc pomelnicele credincioşilor prezenţi, numite pe alocuri "acatiste". Pe lângă pomelnicele din acea zi, preotul mai are de citit adesea şi altele, care se adună din zilele precedente, în care nu a fost slujbă, astfel că timpul citirii se întinde către 15 - 30 de minute, vreme în care unii dintre credincioşii prezenţi dau, adesea, semne de oboseală şi nerăbdare. Trebuie să amintim şi faptul că majoritatea pomelnicelor, pe lângă numele respective, au înşiruite o sumedenie de doleanţe, între care unele scrise cu zeci de cuvinte şi cu cereri stranii, cum ar fi "să fie pedepsiţi duşmanii cutare…", ori "cutare să nu iubească pe…, ci pe…" etc., etc. Desigur, credincioşii cu necazuri îşi aştern păsurile după cum se pricep, şi nu-i judecăm pentru acest fapt. Dar preotul cu greu desluşeşte numele din această mare de cuvinte, ba se mai şi poticneşte uneori, prelungind timpul citirii şi riscând să rostească şi cereri dintre cele "stranii", care îi pot sminti pe cei prezenţi. De aceea, ne îngăduim o sugestie practică, izvorâtă din modesta noastră experienţă pastorală. Pomelnicele ("acatistele") să fie citite în taină, iar în acest timp la strană să se citească un cuvânt de învăţătură, care poate aduce mult folos credincioşilor. La ectenia respectivă, slujitorul poate utiliza cu voce tare formula "încă ne rugăm pentru toţi credincioşii prezenţi la această sfântă slujbă şi pentru cei pe care îi vom pomeni acum în taină…", iar la strană să se înceapă, apoi, citirea unui cuvânt de folos. Iată câteva din lecturile pe care le recomandăm: sinaxarul zilei din Minei, cuvinte de învăţătură din "Proloage", pilde din "Pateric", fragmente din "Filocalii" etc. Un bun impact îl au, bunăoară, "Meditaţiile teologice" semnate de prof. Teodor M. Popescu, pe care le recomandăm în mod expres. În funcţie de perioada liturgică şi de ziua/sărbătoarea pentru care se face slujba, se pot alege din aceste meditaţii teme adecvate (despre post, credinţă, nădejde, dragoste, smerenie etc.). Evident, pot fi utilizate şi alte surse în acest scop, dar ele trebuie selectate cu multă atenţie şi grijă.
E posibil ca unii credincioşi să se supere la început pentru că nu-şi mai aud numele şi doleanţele rostite cu voce tare… În scurtă vreme însă, vor fi şi ei bucuroşi să audă un cuvânt ziditor, binevăzând că în acest timp părintele citeşte conştiincios şi numele şi doleanţele scrise în pomelnice, chiar dacă citirea este tainică. La urma urmei, nu credincioşii, ci Dumnezeu trebuie să audă. Lui Îi sunt adresate rugăciunile noastre, fie cele rostite cu glas tare, fie cele tainice…
