Sfaturi practice în biserică: Mijloace practice de catehizare (II)

Într-un articol recent al acestei rubrici am nominalizat câteva dintre mijloacele actuale de catehizare (dialogul programat - individual şi colectiv, biblioteca parohială, publicaţiile parohiale, site-ul parohial, radioul, televiziunea, internetul etc.), anunţând, totodată, că le vom detalia ulterior pe rând. Însă, înainte de prezentarea lor, se cuvine să nu uităm de cateheza tradiţională, moştenită în forma ei "clasică" de la Sfinţii Părinţi, care nu-şi pierde niciodată actualitatea şi care, adaptată la realităţile cotidiene, cunoaşte şi acum cea mai mare frecvenţă în bisericile noastre. Acest tip de cateheză se rosteşte, de obicei, la slujbele din serile de miercuri, vineri şi sâmbătă, iar în anumite zone (în Ardeal, de pildă) în după-amiezile din duminici şi sărbători.

Precizăm pentru cititorii noştri că tematica şi conţinutul acestor cateheze se orientează, în general, după problemele sufleteşti ale credincioşilor din parohia respectivă, pe care fiecare preot le cunoaşte. Se au în vedere, astfel, principalele teme ale doctrinei ortodoxe, semnificaţia (simbolismul) actelor de cult, punctele de credinţă interpretate greşit de către protestanţi şi neoprotestanţi ş.a. La acestea se adaugă clarificări impuse de provocările vremurilor actuale, vizând diverse rătăciri, ca radiestezia, yoga, reîncarnarea, credinţa în vise, magia, vrăjile, farmecele, bioenergia, bioterapia, cristaloterapia etc., dar şi temele de "bioetică" (clonarea, fecundarea artificială, avortul, transplantul de organe, eutanasia, incinerarea morţilor etc.).

Evident, în funcţie de problemele specifice într-o anumită parohie, preotul poate aborda şi alte subiecte, de multe ori sugerate chiar de către enoriaşi. Aici ne îngăduim două îndemnuri, nu pentru slujitorii cu experienţă, care ştiu bine ce au de făcut, ci pentru cei mai tineri, începători în slujirea catehetică: 1. Să rostească o cateheză, fie cât de scurtă, la finalul tuturor slujbelor de seară din cursul săptămânii. Odată cu şansa luminării credinţei, puţin cât de puţin, credincioşii vor fi mai motivaţi pentru participarea (şi) la aceste slujbe, spre a nu rămâne, ori deveni cu timpul, doar "creştini de duminica". 2. La fixarea temelor pentru cateheze, e bine ca preoţii să consulte şi câţiva creştini ataşaţi de slujbele de seară, întrucât pot primi sugestii, idei şi modalităţi de abordare deosebit de preţioase. În sprijinul acestei convingeri, evoc aici mărturisirea regretatului părinte profesor Constantin Galeriu, surprinzătoare oarecum, dar verificată în timp de propria noastră experienţă: "Am învăţat de la enoriaşii mei mai mult decât din cărţi şi de pe băncile şcolii!". În acest mod, catehizarea devine o frumoasă împreună-lucrare a preotului şi a credincioşilor, ceea ce este de dorit pentru toate parohiile Bisericii noastre.