Taina Sfintei Împărtăşanii este unul dintre cele mai însemnate momente din viaţa creştinului. Prin Sfânta Liturghie se dă prilej, desigur, în măsura pregătirii
duhovniceşti, primirii lui Hristos prin Darurile sfinţite în Însuşi Trupul şi Sângele Său, precum a zis Mântuitorul: „Cel ce mănâncă Trupul Meu şi bea Sângele Meu are viaţă veşnică... Trupul Meu este adevărata mâncare şi Sângele Meu, adevărata băutură. Cel ce mănâncă Trupul Meu şi bea Sângele Meu rămâne întru Mine şi Eu întru el“ (Ioan 6, 53-56).
Atât înainte, cât şi după primirea Sfintelor Taine, creştinul încearcă cu multă străduinţă ca această Împărtăşanie să nu fie în vreun fel întinată şi să devină nevrednici de acest mare Dar. Pornind de la această grijă pentru importanţa Împărtăşaniei, creştinii au ajuns să nu sărute icoanele şi nici alte obiecte sfinţite după momentul Cuminecării, ca nu cumva să întineze şi să necinstească Împărtăşania. Acest obicei este total greşit şi nu are niciun temei.
Împărtăşirea cu Dumnezeieştile Taine se săvârşeşte prin gustare, adică prin înghiţire, cuminecare. De obicei, după ce primim Împărtăşania, luăm anafură şi puţin vin, ca astfel să nu mai rămână în gură nimic şi să fie înghiţit tot.
Dacă ne împărtăşim putem săruta icoanele şi alte obiecte sfinţite (Crucea, Evanghelia) pentru că acestea nu întinează în niciun fel primirea Sfintelor Taine. Obiectele sfinţite nu pot diminua sau şterge caracterul Sfintei Împărtăşanii, pentru că, în primul rând, sunt sfinţite şi cinstirea acordată acestora prin sărutare aduce binecuvântare şi har sfinţitor. Obiectele sfinţite, în cazul nostru icoanele, sunt „ferestre spre cer“, mijlocesc creştinilor persoana sfântă prin chipul zugrăvit pe ele. Icoanele sunt legătură şi asemănare cu prototipul, cu sfântul pictat pe acestea. Ele mijlocesc harul divin şi pun în relaţie harică pe creştini cu Sfinţii reprezentaţi pe acestea. Să nu uităm că în Sfânta Împărtăşanie primim pe Însuşi Izvorul harului, pe Hristos, şi, după cum spune Sfântul Ioan Damaschin, „Cuvântul lui Dumnezeu este adevărat şi lucrător şi atotputernic“ (Dogmatica).
Unirea cu Domnul prin Sfânta Împărtăşanie este o unire deplină cu Hristos, Cel ce ne dă creştere până la statura Sa. Această unire cu Însuşi Hristos, Fiul lui Dumnezeu, ne face părtaşi bucuriei veşnice din Împărăţia cerească.
Singurul mod în care putem necinsti şi întina Împărtăşania este acela de a da curs faptelor de necinste şi păcatelor în viaţa noastră.
