Triodul, timp de pregătire spirituală pentru Paşti

Duminică am început cele zece săptămâni ale urcuşului nostru duhovnicesc către Paşti, în care suntem călăuziţi de cartea de cult numită Triod. Prin imnografia lui, parcurgem cea mai importantă perioadă liturgică din an, care ne duce la bucuria pascală a Învierii Domnului nostru Iisus Hristos. O bună parte a acestei perioade este dedicată Postului Sfintelor Paşti. Drumul nostru duhovnicesc din vremea Triodului este condus de post şi pocăinţă pentru a dobândi Raiul, pierdut de Adam prin nepostire şi lipsa pocăinţei. Am început perioada Triodului cu Duminica Vameşului şi a Fariseului şi o încheiem cu Sfânta şi Marea Sâmbătă.

Perioada Triodului este un timp al smereniei, al iertării, al pocăinţei, al afirmării Ortodoxiei, al credinţei noastre, al conştientizării şi asumării Crucii în viaţa noastră şi al urcuşului duhovnicesc pe scara de­săvârşirii spirituale. Parcurgând paginile Trio­dului, descoperim profunzimea Ortodoxiei şi frumuseţea imnografiei bizantine, care îmbracă teologic expresia liturgică a urcuşului nostru duhovnicesc spre bucuria Învierii.

Triodul este cartea de cult ce ne pregăteşte pentru sărbătoarea pascală, este rezultatul unei evoluţii liturgice care s-a desfăşurat în răstimpul mai multor veacuri din istoria Bizanţului. Definitorii pentru cele zece săptămâni ale Triodului sunt sinaxarele de o profunzime teologică remarcabilă, mai ales cele din Săptămâna Sfintelor Pătimiri ale Domnului, care ne ajută să înţelegem taina mântuirii noastre. Imnografia Triodului este o sinteză dogmatică a teologiei ortodoxe. Paginile sale cuprind profunzimea gândirii patristice exprimată prin cântări.

Perioada liturgică a Triodului este formată din patru duminici care preced Postul Mare, de cinci duminici din timpul acestuia, o duminică ce face trecerea către Săptămâna Mare. Prima duminică este a Vameşului şi a Fariseului, urmează cea a Întoarcerii Fiului risipitor, apoi cea a Înfricoşătoarei Judecăţi (a Lăsatului sec de carne), după care vine cea a Izgonirii lui Adam din Rai (a Lăsacului sec de brânză), apoi urmează duminicile Postului Mare: a Ortodoxiei, a Sfântului Ierarh Grigorie Palama, a Sfintei Cruci, a Sfântului Cuvios Ioan Scărarul şi a Sfintei Cuvioase Maria Egipteanca; ultima duminică din această perioadă este cea a Intrării Domnului în Ierusalim (a Floriilor).

Prima săptămână este pusă sub imaginea pildei evanghelice a vameşului şi a fariseului, după prima duminică din Triod. Această pildă îl învaţă pe creştinul ortodox să stea departe de slava deşartă a lumii acesteia şi să aleagă smerenia, cale pe care ne-a arătat-o Hristos prin exemplul personal.

Pentru timpul liturgic al Triodului este definitorie rugăciunea smerită a vameşului: „Dumnezeule, fii milostiv mie, păcătosului” (Luca 18, 13). Această rugăciune este respiraţia duhovnicească a celor zece săptămâni ale Triodului. Acum ne rugăm prin cuvintele vameşului pentru a primi iertare de la Dumnezeu, la fel ca el, imi­tându-l în smerenie şi pocăinţă.

A doua treaptă a urcuşului duhovnicesc din perioada Triodului este săptămâna care începe cu Duminica Fiului risipitor. Pentru noi, această pildă rostită de Mântuitorul nostru Iisus Hristos este o istorie a pocăinţei şi a întoarcerii prin ea la viaţă din moartea păcatului.

După săptămâna pocăinţei urmează Duminica Înfricoşătoarei Judecăţi, care este precedată de Sâmbăta moşilor de iarnă, când facem pomenirea generală a celor adormiţi. Săptămâna care urmează este cea a brânzei, în care ne pregătim pentru Postul Mare, mâncând doar peşte, ouă şi lapte cu toate derivatele lor. Această săptămână aminteşte de timpul petrecut de protopărinţii Adam şi Eva în Rai.

Duminica în care facem lăsat sec de brânză pentru Postul Mare este cea a Izgonirii lui Adam din Rai. Această duminică ne aminteşte că, prin păcatul neascultării şi nepostirii, omul a pierdut Raiul şi suntem îndemnaţi să urmăm calea postului, care, alături de pocăinţă, ne duce la mântuire.

Urmează Postul Mare, când prima săptămână marchează urcuşul nostru duhovnicesc prin postire aspră şi prin frumosul Canon al Sfântului Andrei Criteanul, care se citeşte în primele patru zile. La capătul acestei săptămâni este Sâmbăta Sfântului Teodor Tiron. Urmează Duminica Ortodoxiei, care ne introduce în a doua săptămână de post, când imnografia Triodului ne îndeamnă să stăruim în postirea noastră. Duminica Sfântului Grigorie Palama revine asupra temei Ortodoxiei, iar în săptămâna a treia din post suntem îndemnaţi să fim perseverenţi în lucrarea virtuţilor.

La jumătatea postului ne este pusă înainte Sfânta Cruce ca pom al vieţii. Ea se află la mijlocul urcușului nostru duhovnicesc din post pentru a ne călăuzi către Săptămâna Mare și bucuria Învierii Domnului. Uitându-ne la Sfânta Cruce înălțată în mijlocul bisericii, ne uităm la Cel răstignit pe ea, prin Jertfa Căruia am primit vindecare din boala păcatului strămoșesc. În săptămâna a patra din post, miercuri este momentul în care ajungem la jumătatea perioadei de post de 40 de zile. Toate imnurile înjumătăţirii postului pun în centru Sfânta Cruce, care este asemănată de Părinţii Bisericii cu pomul vieţii din mijlocul Raiului.

A patra duminică din post este dedicată Sfântului Ioan Scărarul pentru a ne arăta cum să urcăm pe scara virtuţilor duhovniceşti, hrănindu-ne spiritual prin lectura folositoare sufleteşte a lucrării lui ascetice - Scara. Iar a cincea duminică din marele post ne pune înainte modelul de pocăinţă al Sfintei Cuvioase Maria Egipteanca. Urmează Sâmbăta lui Lazăr, care face trecerea de la Postul Mare la Duminica Floriilor şi la postirea aspră din Săptămâna Sfintelor Pătimiri ale Domnului. În Duminica Floriilor sărbătorim Intrarea Domnului nostru Iisus Hristos în Ierusalim, cu câteva zile înainte de mântuitoarele Sale Sfinte Pătimiri.

Ultima săptămână din perioada Triodului este cea a Sfintelor Pătimiri ale Domnului, pentru care ne-am pregătit în cele care o preced. Săptămâna Mare sau a Sfintelor Pătimiri ale Domnului nostru Iisus Hristos este perioada din anul bisericesc în care suntem pelerini alături de Hristos pe drumul către Golgota. Este săptămâna în care zilele sunt sfinte şi mari pentru că în ele s-au petrecut „minunile mari” pentru mântuirea neamului omenesc. Această săptămână culminează cu Sfânta şi Marea Sâmbătă, care este capătul drumului nostru duhovnicesc din timpul liturgic al Triodului, perioadă de pregătire pentru sărbătoarea pascală a Învierii Domnului.

Triodul, prin temele sale, parcurge istoria mântuirii, plecând de la izgonirea lui Adam din Rai şi culminând cu Sfânta şi Marea Sâmbătă, când Hristos Se pogoară „cu sufletul Lui curat și dumnezeiesc” în iad, de unde îi scoate pe toţi drepţii şi-i duce în Rai, ale cărui porţi le deschide pentru neamul omenesc prin Învierea Sa.