Adevărul este unic

Herma, Păstorul, Porunca III, în Părinți și Scriitori Bisericești (1979), vol. 1, p. 248

„Iubește adevărul și tot adevărul să iasă din gura ta, pentru ca duhul pe care l-a sălășluit Dumnezeu în trupul acesta să fie găsit adevărat de toți oamenii și astfel să fie slăvit Domnul, Care locuiește în tine; că Domnul este adevărat în orice cuvânt și nu este în El minciună. Mincinoșii tăgăduiesc pe Domnul și jefuiesc pe Domnul, pentru că nu-I dau înapoi averea pe care au primit-o în păstrare. Că au primit de la El duh nemincinos; dacă îl dau înapoi mincinos, au pângărit porunca Domnului și au ajuns jefuitori.
Auzind, dar, acestea, am plâns tare. Iar el, văzându-mă plângând, mi-a zis:
- Pentru ce plângi?
- Plâng, Domnule, i-am spus eu, că nu știu dacă pot să mă mântui.
- Pentru ce? m-a întrebat.
- Niciodată, Domnule, i-am răspuns, n-am grăit în viața mea cuvânt adevărat, ci totdeauna am trăit cu vicleșug față de toți; și minciuna am arătat-o adevăr înaintea tuturor oamenilor; nimeni niciodată nu mi-a stat împotrivă, ci au crezut în cuvântul meu. Cum pot, Domnule, i-am spus, să fiu viu, când am făcut acestea? 
- (...) Păzește cuvintele acestea pentru ca minciunile pe care le-ai grăit mai înainte în afacerile tale să fie crezute, găsindu-se adevărate cuvintele tale cele de acum; așa, pot fi crezute și acelea. Dacă vei păzi acestea și de acum înainte vei spune numai adevărul, vei putea să-ți agonisești viață. Cel care va auzi porunca aceasta și se va abține de la minciună, de la această faptă foarte rea, va trăi în Dumnezeu.”

Tertulian, Apologeticul, I, 2, în Părinți și Scriitori Bisericești (1981), vol. 3, p. 38

„Adevărul nu se roagă de nimic în sprijinul cauzei sale, fiindcă nu se miră de condiția existenței sale. El ştie că trăieşte ca un străin pe acest pământ, că între străini îşi găseşte uşor duşmani, pentru că familia, locuința, speranța şi buna lui cinstire se află în ceruri. El cere un singur lucru: să nu fie condamnat fără a fi cunoscut.”

Sfântul Grigorie de Nyssa, Despre viața lui Moise sau despre desăvârşirea prin virtute, în Părinți și Scriitori Bisericești (1982), vol. 29, p. 42

„Căci aceasta este, după părerea mea, ființa adevărului: a nu te minți în înțelegerea a ceea ce este cu adevărat.”

Sfântul Chiril al Alexandriei, Comentariu la Evanghelia Sfântului Ioan, Cartea a Douăsprezecea, Introducere, în Părinți și Scriitori Bisericești (2000), vol. 41, pp. 1099-1100

„Căci, precum cei cu văzul trupului bolnav și căzuți din simțirea ochilor nu sesizează nimic din frumusețea culorilor, fie că li s-ar prezenta o bucată de aur, fie că li s-ar arăta o piatră strălucitoare și mult prețioasă, nici măcar lumina strălucirii solare nu-i poate minuna, realitatea ei netrezindu-le nici o simțire sau neputând să o primească, la fel celor cu mintea învârtoșată adevărul li se pare lipsit de frumu­sețe și fără formă, deși el aduce în sufletele celor ce-l văd o strălucire spirituală și dumnezeiască.”

(Cuvânt patristic, pr. Narcis Stupcanu)