Binefacerile lui Dumnezeu asupra noastră

Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, omilia LXI, I, în Părinți și Scriitori Bisericești (1994), vol. 23, p. 706

„… vorbind mai întâi de binefacerile făcute nouă de Dumnezeu.
- Care sunt aceste binefaceri?
- Ne-a creat din nimic; a făcut pentru noi toate cele pe care le vedem: cerul, marea, pământul, aerul, pe toate cele din ele: animalele, plantele, semințele. Trebuie să vorbesc pe scurt, din pricina noianului nemărginit de opere făcute de Dumnezeu. Dintre toate ființele de pe pământ, numai nouă oamenilor ne-a dat un astfel de suflet. Pentru om a sădit raiul, i-a dat un ajutor, l-a pus stăpân peste toate ființele necuvântătoare, cu slavă și cu cinste l-a încununat. După acestea, cu toate că a fost nerecunoscător față de Binefăcătorul său, a fost totuși învrednicit de daruri și mai mari.
Nu te uita numai la aceea că l-a scos afară din rai, ci uită-te și la câștigul pe care l-a avut din izgonirea din rai. După ce l-a izgonit din rai, după ce i-a dat acele nenumărate bunătăți și după ce i-a făcut felurite binefaceri, a trimis și pe Fiul Său la cei cărora le-a făcut bine și totuși îl urăsc: ne-a deschis cerul, ne-a deschis largi porțile raiului și ne-a făcut fii pe noi cei nerecunoscători, pe noi dușmanii Lui. De aceea bun prilej este și acum să zicem: O, adâncul bogăției și al înțelepciunii și al științei lui Dumnezeu! (Romani 11, 33) Ne-a dat și botezul iertării păcatelor, izbăvirea de pedeapsă, moștenirea Împărăției cerurilor; a făgăduit mii de bunătăți celor care fac binele; ne-a întins mâna, a revărsat Duhul Sfânt în inimile noastre.”

Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Facere, omilia LIV, V, în Părinți și Scriitori Bisericești (1989), vol. 22, p. 211

„Dumnezeu e darnic când dăru­iește și (…) depășește în daruri gândurile noastre.” 

(Cuvânt patristic, pr. Narcis Stupcanu)