Ce Îi oferim lui Dumnezeu?

Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, omilia XVI, IX, în Părinți și Scriitori Bisericești (1994), vol. 23, pp. 212-213

„Dacă îți aduci darul tău la altar și acolo îți aduci aminte că fratele tău are ceva împotriva ta, lasă darul tău înaintea altarului și du-te de te împacă cu fratele tău și apoi vino și adu-ți darul tău (Matei 5, 93-94). Ce bunătate! Ce iubire de oameni covârșitoare! Pentru dragostea noastră de aproapele Dumnezeu renunță la cinstea și slujirea ce trebuie să I-o aducem. (...) Ce cuvinte ar putea fi mai blânde decât acestea? Să fie întreruptă închinăciunea ce Mi-o aduci, ne spune Hristos, ca să rămână dragostea ta! Pentru că și împăcarea cu fratele tău este tot o jertfă! De aceea n-a spus: După ce Îmi vei aduce darul tău: înainte de a-l aduce, ci îl trimite să se împace cu fratele său după ce darul este dus la altar și jertfa începuse. Îi porun­cește, deci, să alerge, chiar în mijlocul slujbei; nici după ce s-a sfârșit slujba, nici înainte de a începe.
Pentru ce ne poruncește să facem așa? Care e pricina? - După părerea mea, prin o astfel de poruncă, Domnul vrea să ne arate și să ne dovedească două lucruri. Unul, de care am vorbit mai sus, pentru a ne arăta că prețuiește mult dragostea, că o socotește a fi cea mai mare jertfă și că fără dragoste nu este primită nici slujba și nici închinăciunea adusă lui Dumnezeu; al doilea, pentru a ne constrânge să ne împăcăm cu fratele nostru. Cel care a primit porunca de a nu aduce închinăciune lui Dumnezeu înainte de a se împăca cu cel certat se va grăbi să alerge la cel supărat, ca să pună capăt vrajbei, dacă nu din dragostea de aproapele, cel puțin să nu-i rămână jertfa nesăvârșită. Domnul a folosit aceste cuvinte tari tocmai pentru a în­fricoșa și a deștepta. După ce a spus: Lasă darul tău, nu s-a oprit la atâta, ci a adăugat: înaintea altarului - iarăși ca să înfricoșeze și cu locul - și pleacă. Și n-a spus numai: pleacă, ci a adăugat: Mai întâi și apoi venind adu darul tău. Prin toate aceste cuvinte a arătat că această Sfântă Masă a Altarului nu primește pe cei care trăiesc în dușmănie unii cu alții. Să audă aceste cuvinte cei inițiați, toți câți se apropie de Sfânta Masă cu dușmănie în suflet! Să le audă și cei neinițiați, că și către ei sunt adresate cuvintele acestea! Aduc și ei jertfă și dar, adică rugăciune și milostenie. Și rugăciunea e jertfă.” 

(Cuvânt patristic, pr. Narcis Stupcanu)