Ce mod de trăire ne alegem?

Sfântul Grigorie de Nyssa, Despre facerea omului, cap. VIII, în Părinți și Scriitori Bisericești (1998), vol. 30, p. 29

„Cele spuse de Apostol în Epistola către Efeseni (de fapt: I Tesaloniceni 5, 23) cărora le dorește să li se sfințească în întregime, fără de prihană, trupul și sufletul și duhul și să se păzească întru venirea Domnului Iisus Hristos, prin trup, înțe­legând partea vegetativă, prin suflet pe cea afectivă și prin duh pe cea cugetătoare. Același adevăr ni-l pune la inimă Domnul când recomandă cărturarului din Evanghelie că, înaintea oricărei alte porunci, trebuie pusă iubirea față de Dumnezeu, care trebuie să fie pusă în lucrare din toată inima, din tot sufletul și din tot cugetul (Marcu 12, 30). Căci, după părerea mea, și aici cuvântul Scripturii face aceeași deosebire, și anume elementul trupesc fiind redat prin inimă, factorul mijlociu, adică cel afectiv, fiind redat prin suflet, iar elementul superior sau cuvântător este redat prin duhul. De aici derivă și faptul că Apostolul cunoaște trei moduri de vie­țuire trupească, în care omul se dedică numai pântecului și plăcerilor lui, al doilea mod de viețuire e cel al afectelor naturale (...) și în al treilea rând avem viețuirea duhovnicească sau cea desăvârșită, potrivit căreia privirea e ațintită continuu spre Dumnezeu.”

Sfântul Grigorie de Nyssa, Despre facerea omului, cap. XIV, în Părinți și Scriitori Bisericești (1998), vol. 30, p. 44

„Întrucât învățătura noastră a descoperit trei modalități de a ne trăi viața, și anume: una se reduce doar la căutarea hranei fără să dovedească vreun fel de simțire, alta adaugă, pe lângă hrană, și participarea simțurilor, în schimb se lipsește de colaborarea rațiunii, iar alta este a celui înțelept și desăvârșit, care conține toate celelalte în așa fel încât rațiunea e de față în calitate de conducător ca și în calitate de cuget, care e partea cea mai de preț din om.”

(Cuvânt patristic, Pr. Narcis Stupcanu)