Cuvintele Domnului Hristos sunt duh și sunt viață

Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Facere, omilia III, I, în Părinți și Scriitori Bisericești (1987), vol. 21, p. 46

„Cu o comoară se aseamănă citirea dumnezeieștilor Scripturi. După cum, dacă ai putea lua dintr-o comoară o parte cât de mică, te poți îmbogăți cu ea, tot așa și cu dumnezeieștile Scripturi; într-un cuvânt cât de mic poți găsi putere mare de gânduri și nespusă bogăție. Cuvintele dumnezeiești, însă, nu-s numai comoară, ci imită și izvorul care dă drumul la curgeri bogate de ape. Și asta am aflat-o ieri prin fapte, cu toții. Că tâlcuind cuvintele de la începutul cărții Facerii: La început a făcut Dumnezeu cerul și pământul (Facerea 1, 1) am terminat toată învățătura, dar nici așa n-am putut să înțelegem totul. Că mare este bogăția acestei comori și mare este belșugul curge­rilor de apă ale acestui izvor duhovnicesc! Să nu te minunezi că am pățit aceasta! Și cei dinaintea mea au scos după puterea lor apă din acest izvor și vor încerca să facă același lucru și cei de după mine, dar cu toate acestea nu vor putea desăvârșit să-l sece; dimpotrivă, curgerile de apă cresc mereu și apele se umflă. Așa e natura apelor celor duhovnicești! Cu cât ai vrea să scoți din dumnezeieștile Scripturi mai multă apă, cu atât mai mult harul cel duhovnicesc crește și izvorăște. De asta și Hristos spunea: De însetează cineva, să vină la Mine și să bea. Din pântecele celui ce crede în Mine râuri de apă vor curge, precum a zis Scriptura (Ioan 7, 37-38).”

(Cuvânt patristic, pr. Narcis Stupcanu)