Sfântul Chiril al Alexandriei, Comentariu la Evanghelia Sfântului Ioan, Cartea a Patra, Cap. 2, în Părinți și Scriitori Bisericești (2000), vol. 41, p. 401 „Dar va spune poate cineva, îndreptându-şi
Din dragoste pentru Domnul Hristos...
Arhimandrit Ioanichie Bălan, Patericul Românesc, Ediția a VI-a, Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2011, p. 243
„(Cuvioasa Casiana Schimonahia) era cu metania din Mănăstirea Topolița - Târgu Neamț. Deci, retrăgându-se pe Valea Bistriței cu câteva ucenice, a sihăstrit mai întâi în pădurile Hangului. Apoi, adunând mai multe călugărițe în jurul ei, schimonahia Casiana a întemeiat un mic schit de lemn pe valea pârâului Buhalnița, numit Schitul Casiana, pe care l-a povățuit duhovnicește până la obștescul ei sfârșit. Nevoința maicilor din această sihăstrie era aceeași ca în toate sihăstriile din jurul Ceahlăului. Zilnic săvârșeau cele șapte laude, în chilii citeau Psaltirea, mâncau o dată pe zi și petreceau permanent în tăcere și smerenie. Numele acestei schimonahii era cunoscut în toate satele de pe Valea Bistriței, căci era o vestită maică duhovnicească și rugătoare pentru toți și fiecare se folosea de nevoința ei. Către jumătatea secolului al XVII-lea, Cuvioasa Casiana egumena s-a mutat în odihna lui Hristos, lăsând în urmă numeroase ucenice.”
(Cuvinte ale sfinţilor români, pr. Narcis Stupcanu)



.jpg)


