Dumnezeu, izvorul înțelepciunii

Sfântul Atanasie cel Mare, Epistola Întâia către Serapion, Episcopul de Thmuis, Împotriva celor care hulesc și spun că Duhul Sfânt este creatură, XIX, în Părinți și Scriitori Bisericești (2000), vol. 16, pp. 44-45

„(...) Tatăl e numit izvor și lumină. Căci zice: M-au părăsit pe Mine, izvorul de apă vie (Ieremia 2, 13). (...) Iar la Ioan se spune: Dumnezeul nostru este lumină (I Ioan 1, 5). Iar Fiul în raport cu izvorul se numește râu: Râul lui Dumnezeu s-a umplut de ape (Psalmi 44, 10). Iar în raport cu lumina, strălucire. Căci zice Pavel: Care fiind strălucirea slavei Lui și pecetea ipostasului Lui (Evrei 1, 2). Tatăl fiind deci Lumina, iar Fiul strălucirea Lui (căci nu trebuie să obosim să repetăm de multe ori acestea), se poate vedea și în Fiul Duhul în care ne luminăm. Căci zice: Ca să vă dea vouă Duhul înțelepciunii și al descoperirii și al cunoașterii Lui, având luminați ochii inimii (Efeseni 1, 17). Luminați fiind noi de Duhul, Hristos este Cel ce luminează în El. Era, zice, lumina adevărată care luminează pe tot omul care vine în lume (Ioan 1, 9). Și iarăși Tatăl fiind izvorul, iar Fiul numindu-Se râul, se spune de noi că bem Duhul. Căci s-a scris că noi toți dintr-un Duh ne-am adăpat (I Corinteni 12, 13). Iar adăpându-ne din Duhul, bem pe Hristos. Căci au băut din băutura duhovnicească ce avea să vină. Iar piatra era Hristos (I Corinteni 10, 4). Și iarăși, Hristos fiind Fiul adevărat, noi primind pe Duhul, suntem făcuți fii.”

Sfântul Vasile cel Mare, Omilii și cuvântări, Omilia a XXIV-a, V, în Părinți și Scriitori Bisericești (2009), vol. 1, p. 357

„Unde este prezența Duhului Sfânt, acolo este prezent și Hristos; iar unde este Hristos, acolo este evident și Tatăl. (...) Așadar, fiind sfințiți prin Duhul, primim pe Hristos Care locuiește în noi în omul cel dinăuntru și, împreună cu Hristos, primim pe Tatăl, Care locuiește în cei vrednici.” 

(Pr. Narcis Stupcanu)