Jertfa pe care o așteaptă Dumnezeu

Sfântul Chiril al Alexandriei, Închinare în Duh și Adevăr, Cartea a Șaisprezecea, în Părinți și Scriitori Bisericești (1991), vol. 38, p. 560

„CHIRIL: (...) Dumnezeu Cel cu adevărat drept și milostiv, primește roadele (jertfele) proporțional cu râvna și cu aptitudinea minții fiecăruia, nelepădând nici slăbiciunea și vârsta trecută și nelăsând nici pe cel în vigoare neonorat, ci lărgind celor ce vor câmpul faptelor de laudă, după putința ce-o are fiecare. Pe cei mai slabi în aptitudini și poate și mai simpli la judecată îi va avea El Însuși în grijă, măsurând fiecăruia rodirea după putere. Căci aceasta socotesc că înseamnă cuvântul: Va sta îna­intea preotului și îl va prețui pe el preotul, după cât poate mâna celui ce-a făcut făgăduință. (...) Deci trebuie dăruită lui Dumnezeu, o Paladie, ca un miros de bună mireasmă și ca o datorie, o petrecere sfântă și strălucirile unei vieți alese. Căci știi că a scris careva dintre sfinți: Cinstește-L pe Domnul din ostenelile cele drepte și adu-I pârgă din roadele dreptății tale (Proverbe 3, 9). Cei vechi socoteau că Îl cinstesc pe Dumnezeu prin jertfe de animale și prin arome. Căci aceea era calea viețuirii după lege. Iar noi cei în Hristos prin credință, mergând pe calea mai bună și mai suitoare, vom dărui lui Dumnezeu Închinare în Duh și Adevăr, punând totul în mișcare ca să putem săvârși cu bărbăție cele ce trebuie și să lăudăm pe Dumnezeu cu daruri duhovnicești și sfințite.”

Sfântul Chiril al Alexandriei, Închinare în Duh și Adevăr, Cartea a Șaisprezecea, în Părinți și Scriitori Bisericești (1991), vol. 38, p. 569

„(...) Și ne aducem ardere de tot spirituală, adică, cu totul și în întregime sfinți și sfințiți și ne vom preda spre miros de bună mireasmă lui Dumnezeu, neîmpărtă­șin­du-ne de cele ce sunt în lume. Căci toată arderea de tot se mistuia în foc. Să aducem și cele de mulțu­mire pentru mântuirea și viața noastră, cinstindu-L pe Dumnezeu nu prin cele stricăcioase și pămân­tești, ci ducându-I viața noastră curată și nedospită, dulce și sfântă, ca pe un dar vrednic de primire. Căci așa e viața sfinților.” 

Barnaba, Epistola, Cap. II, 4-6, în Părinți și Scriitori Bisericești (1979), vol. 1, p. 136

„Dumnezeu ne-a arătat, prin toți profeții, că nu are nevoie nici de jertfe, nici de arderi de tot, nici de daruri de jertfă, că spune: (...) Ce nevoie am Eu de mulțimea jertfelor voastre?, zice Domnul. Sunt sătul de arderile de tot, de seul mieilor; iar sânge de tauri și de țapi nu voiesc și nici să veniți să vă arătați Mie. Că cine a cerut acestea din mâinile voastre? Nu veți adăuga a călca în curtea Mea. Dacă veți aduce făină de grâu e în deșert; (...) lunile cele noi ale voastre și sâmbetele nu le sufăr. Așadar, pe acestea le-a desfiin­țat, pentru ca legea nouă a Domnului nostru Iisus Hristos, care este fără jugul necesității, să nu aibă darul de jertfă făcut de mână omenească.”

Sfântul Iustin Martirul și Filozoful, Apologia Întâi în favoarea creștinilor, X, în Părinți și Scriitori Bisericești (1980), vol. 2, p. 41

„Așa cum am fost învățați, Dumnezeu nu are nevoie nici măcar de ofrandele materiale ale oamenilor, El fiind Acela care procură tuturor toate; dar am fost învățați, suntem convinși și credem că El acceptă cu plăcere numai pe aceia care imită calitățile Lui cele bune: înțelepciunea și dreptatea și iubirea de oameni și toate câte sunt proprii lui Dumnezeu.”

Minucius Felix, Dialogul Octavius, XXXII, 2, în Părinți și Scriitori Bisericești (1981), vol. 3, p. 386

„Sufletul bun, gândul curat și conștiința sănătoasă sunt cele mai bune jertfe care I se pot aduce.”

Sfântul Chiril al Alexandriei, Închinare în Duh și Adevăr, Cartea a Doua, în Părinți și Scriitori Bisericești (1991), vol. 38, p. 72

„Dumnezeiescul Pavel scrie: Prin El deci aducem totdeauna jertfă de laudă lui Dumnezeu, adică rodul buzelor ce se mărturisesc numelui Lui (Evrei 3, 15). Și iarăși: Facerea de bine și dărnicia să nu le uitați, căci la aceste jertfe privește Domnul cu plăcere (Evrei 13, 16). Căci care ar fi altele roadele noastre, ale celor îndreptați din credință, pe care le putem aduce lui Dumnezeu, dacă nu preamărirea Lui prelungită și neîntreruptă? Iar jertfa cea mai curată e buna mireasmă a unei vieți neprihănite, care nu se poate asemăna cu nimic.” 

(Cuvânt patristic, Pr. Narcis Stupcanu)