Lupta cu păcatul - sfaturi pentru despătimire

Sfântul Macarie Egipteanul, Alte șapte omilii, Cuvânt despre răbdare și discernământ, 9, în Părinți și Scriitori Bisericești, vol. 34, pp. 306-307

„Omul este dator să arate toată silința, să se lupte și să se împotrivească totdeauna celui viclean și cugetelor celor rele. Într-adevăr, este imposibil ca întunericul patimilor și cugetul cel rău al trupului să nu-și arate rodul lor rău, fie în ascuns, fie pe față. Pentru că, după cum atunci când există o rană în trup, este imposibil, până ce se vindecă, să nu puroieze cât de puțin; - tratând-o, însă, ea se vindecă, dar netratând-o poate infecta întregul trup - tot așa și patimile sufletului, până ce se vindecă, ele rămân, totuși, înlăuntrul lui. Ele se vindecă, doar, în urma unei intense conlucrări cu harul lui Hristos.”

Sfântul Macarie Egipteanul, Alte șapte omilii, Cuvânt despre desăvârșirea în duh, 5, în Părinți și Scriitori Bisericești, vol. 34, p. 294

„Se cuvine ca sufletul cel fecioresc, pentru a se alipi de Dumnezeu să se curățească nu numai de păcatele cele văzute, adică de desfrâu, de ucidere, de furt, de cuvinte urâte, de minciună, de iubirea de argint și de lăcomie, ci cu și mai multă (grijă) să se curățească de (patimile) cele ascunse - precum am zis - adică de pofte, de slava deșartă, de dorința de a fi admirați de oameni, de prefăcătorie, de iubirea de stăpânire, de viclenie, de obiceiurile cele rele, de ură, de necredincioșie, de invidie; de egoism, de înfumurare și de toate cele asemenea lor. Pentru că, iată, zice Scriptura, că păcatele cele ascunse ale sufletului sunt puse în egală măsură alături de cele din afară. Zicând Domnul: Dumnezeu a risipit oasele celor ce vor să placă oamenilor (Psalmi 52, 6) și: Domnul urăște pe bărbații care varsă sânge și înșală (Psalmi 5, 6), arată că Dumnezeu urăște în egală măsură pe cel viclean și pe cel ucigaș.”

Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Facere, omilia XXIV, VIII, în Părinți și Scriitori Bisericești, vol. 21, p. 301

„Iar dacă cineva, biruit de obișnuință, vede că stăruie în aceleași păcate, să-și silească sufletul ca să pedepsească o astfel de trândăvie; să nu îngăduie să meargă mai departe: să-și oprească aici răul obicei, să taie pornirea spre păcat, să pună frâu gândului. Să se gândească la ziua cea înfricoșătoare.”

Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, omilia IV, IX, în Părinți și Scriitori Bisericești, vol. 23, p. 60

„- Cum să ne scăpăm de această vătămare?

- Dacă bem băutura care poate ucide toți viermii și toți șerpii aceștia dinăuntru nostru!

- Și care-i băutura cu o putere așa de mare?

- Cinstitul Sânge al lui Hristos, dacă te împărtășești cu îndrăznire. El poate stinge toată boala. Împreună cu cinstitul Sânge al lui Hristos, ascultarea cu atenție a dumnezeieștilor Scripturi, apoi milostenia unită cu ascultarea predicii. Prin acestea toate vor putea fi omorâte patimile care ne vatămă sufletul. Numai atunci vom trăi cu adevărat; acum nu suntem întru nimic mai buni decât morții. Că nu-i cu putință să trăim când trăiesc în noi acele patimi; cu ele neapărat pierim.”