Pâinea vieții

Origen, Despre rugăciune, Introducere, XXVII, 1-2, în Părinți și Scriitori Bisericești (1982), vol. 7, pp. 257-258

„(...) Și Tatăl Meu, zice El, vă va da pâinea cea adevărată din cer, căci pâinea lui Dumnezeu este aceea care coboară din cer și dă viață lumii. Adevărata pâine este aceea care hrănește pe omul adevărat, cel zidit după chipul lui Dumnezeu, crescându-l și făcându-l asemenea cu Creatorul. Ce este oare mai potrivit pentru hrana sufletului decât Cuvântul? Sau ce poate fi mai de preț pentru o minte înțe­legătoare decât înțelepciunea lui Dumnezeu? Și ce poate fi mai de dorit pentru o ființă cugetătoare decât adevărul?
Dacă, însă, s-ar opune cineva zicând că Hristos nu ne-ar fi învățat să ne rugăm pentru pâinea cea de toate zilele, întrucât aceasta ar fi ceva deosebit de ființa Lui, atunci să asculte cum se vorbește și în Evanghelia după Ioan o dată ca ceva deosebit de Dânsul, altă dată ca și când pâinea ar fi El Însuși: Nu Moise v-a dat pâinea cea din cer, ci Tatăl Meu vă va da din cer pâinea cea adevărată (Ioan 6, 32). Altă dată, însă, îi cereau: Dă-ne nouă pâinea aceasta totdeauna (Ioan 6, 34). El vorbește ca despre Sine: Eu sunt pâinea vieții; cine vine la Mine nu va flămânzi și cine crede în Mine nu va înseta niciodată (Ioan 6, 35).” 

Sfântul Macarie Egipteanul, Cele cincizeci de omilii duhovnicești, omilia a IV-a, 12, în Părinți și Scriitori Bisericești (1992), vol. 34, p. 103

„Domnul Se întrupează, de asemeni, în mâncare și în băutură, așa cum s-a scris în Evanghelie: Cel ce mănâncă pâinea aceasta, va trăi în veac (Ioan 6, 51) - ca să sature și să umple sufletul de bucuria cea duhovnicească și de negrăit. Pentru că zice: Eu sunt pâinea vieții (Ioan 6, 35). De asemenea, El (Se transformă) și în unda băuturii celei cerești, așa cum a zis: Dar cel ce va bea din apa pe care i-o voi da Eu (nu va mai înseta în veac pentru că apa pe care i-o voi da Eu) se va face în el izvor de apă ­curgătoare spre viața veșnică (Ioan 4, 14). Sau după cum zice (Apostolul): Și toți din aceeași băutură ne-am adăpat (I Corinteni 10, 4).”

Sfântul Chiril al Alexandriei, Comentariu la Evanghelia Sfântului Ioan, Cartea a Patra, Cap. 2, în Părinți și Scriitori Bisericești (2000), vol. 41, p. 396

„Dar cei ce au mâncat, zice, mana, au murit, ca unii ce n-au primit nici o viață de la ea. Căci ea nu era cu adevărat de viață făcătoare, ci mai degrabă o satisfacere a foamei trupești și era primită ca un chip al hranei adevărate. Iar cei ce primesc în ei Pâinea vieții vor avea nemurirea drept cunună. Căci, nesocotind cu totul stri­că­ciunea și relele din ea, vor urca la lungimea veșnică și nesfârșită a vieții în Hristos.”

Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, omilia VII, VI, în Părinți și Scriitori Bisericești (1994), vol. 23, p. 98

„Nu ne dă Hristos apă de izvor, ci sânge viu, care nu-i simbol al morții, ci pricină a vieții.”

(Cuvânt patristic, pr. Narcis Stupcanu)