Pâinea vieții

Sfântul Macarie Egipteanul, Cele cincizeci de omilii duhovnicești, omilia a IV-a, 12, în Părinți și Scriitori Bisericești (1992), vol. 34, p. 103

„Domnul Se întrupează, de asemeni, în mâncare și în băutură, așa cum s-a scris în Evanghelie: Cel ce mănâncă pâinea aceasta, va trăi în veac (Ioan 6, 51) - ca să sature și să umple sufletul de bucuria cea duhovnicească și de negrăit. Pentru că zice: Eu sunt pâinea vieții (Ioan 6, 35). De asemenea, El (Se transformă) și în unda băuturii celei cerești, așa cum a zis: Dar cel ce va bea din apa pe care i-o voi da Eu (nu va mai înseta în veac pentru că apa pe care i-o voi da Eu) se va face în el izvor de apă ­curgătoare spre viața veșnică (Ioan 4, 14). Sau după cum zice (Apostolul): Și toți din aceeași băutură ne-am adăpat (I Corinteni 10, 4).”

Sfântul Chiril al Alexandriei, Comentariu la Evanghelia Sfântului Ioan, Cartea a Patra, Cap. 2, în Părinți și Scriitori Bisericești (2000), vol. 41, p. 396

„Dar cei ce au mâncat, zice, mana, au murit, ca unii ce n-au primit nici o viață de la ea. Căci ea nu era cu adevărat de viață făcătoare, ci mai degrabă o satisfacere a foamei trupești și era primită ca un chip al hranei adevărate. Iar cei ce primesc în ei Pâinea vieții vor avea nemurirea drept cunună. Căci, nesocotind cu totul stri­că­ciunea și relele din ea, vor urca la lungimea veșnică și nesfârșită a vieții în Hristos.”

Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, omilia VII, VI, în Părinți și Scriitori Bisericești (1994), vol. 23, p. 98

„Nu ne dă Hristos apă de izvor, ci sânge viu, care nu-i simbol al morții, ci pricină a vieții.”

Cuvânt patristic, pr. Narcis Stupcanu