Poruncile dumnezeiești

Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, omilia XVI, XI, în Părinți și Scriitori Bisericești (1994), vol. 23, p. 216

„Să dăm, dar, ascultare poruncilor Domnului, să nu ne împotrivim lor și nici să le discutăm! Că poruncile acestea, prin ele însele, ne pricinuiesc mai cu seamă plăcere și folos, chiar înainte de primirea răsplătirilor. Dacă multora li se par împovărătoare și cu anevoie de îndeplinit, tu gândește-te că le faci de dragul lui Hristos; și atunci întristarea se va preface în bucurie. Dacă gândim totdeauna așa, nu vom mai simți povara poruncilor, ci vom culege pretutindeni numai bucurii; osteneala n-are să ni se mai pară osteneală, ci, cu cât ne ostenim mai mult, cu atât osteneala ajunge mai plăcută și mai dulce.”

Herma, Păstorul, Pilda X, în Părinți și Scriitori Bisericești (1979), vol. 1, p. 381

„(...) Dacă vrei să te aperi de orice necaz și supărare, dacă vrei să reușești în orice faptă și cuvânt bun și să ai toată virtutea drep­tății, umblă în poruncile Lui, în acelea pe care ți le-a dat, și vei putea birui orice răutate. Dacă vei păzi poruncile Lui, vei putea călca în picioare orice poftă și dulceață a veacului acestuia și te va urma în adevăr reușita în toate faptele bune.”

Sfântul Clement Romanul, Epistola către Corinteni (I), cap. LVIII, în Părinți și Scriitori Bisericești (1979), vol. 1, p. 87

„Că cel care face, fără părere de rău, cu smerenie și cu stăruitoare bunăvoință poruncile și dreptățile date de Dumnezeu, acela va fi rânduit și socotit în numărul celor mântuiți, prin Iisus Hristos.”

(Pr. Narcis Stupcanu)