Rugați-vă neîncetat!

Sfântul Ioan Casian, Convorbiri duhovnicești, Partea I, A doua convorbire cu părintele Isaac, Cap. X, 2-15, Cap. XI, 1, în Părinți și Scriitori Bisericești (1990), vol. 57, pp. 485-486

„«Dumnezeule, vino-mi în ajutor; Doamne, grăbește-Te să mă ajuți». Sunt frământat de felurite sentimente care pribegesc uneori, nu sunt în stare să-mi strâng gândurile împrăș­tiate, nu pot să-mi fac rugăciunea fără să intervină sau să-mi apară în minte chipuri, vorbe sau fapte fără rost și mă simt copleșit de atâta deșertăciune, cu sufletul atât de gol și de sterp, încât îmi dau seama că nu se zămislesc în inima mea simțiri duhovnicești și generoase; ca să merit a mă curăți de solzii aceștia ai sufletului, de care nu mă pot scăpa gemetele și suspinele, în chip necesar voi striga: (...) «Dumnezeule, vino-mi în ajutor; Doamne, grăbește-Te să mă ajuți». Când iarăși mângâiat de Domnul și însuflețit de venirea Sa mă voi simți înconjurat ca de nenumărate mii de îngeri, astfel încât să îndrăznesc să-i atac și să-i provoc la luptă pe cei de care înainte mă temeam mai rău decât de moarte și a căror atingere și vecinătate o simțeam cu toată cutremurarea minții și a trupului; pentru ca să rămână, cu harul lui Dumnezeu, cât mai îndelung în mine vigoarea acestei statornicii, trebuie să strig din toate puterile mele: «Dumnezeule, vino-mi în ajutor; Doamne, grăbește-Te să mă ajuți». Astfel, rugăciunea cu acest verset trebuie rostită neîncetat, pentru ca în înfrângeri să ne ridicăm, iar în biruințe să fim păziți și să nu ne trufim. Meditația la acest verset, zic, să fie în sufletul tău neîntreruptă. În orice lucrare, la slujbă, pe drum, să nu încetezi a-l cânta. La el să meditezi și când adormi, și când mănânci, și în cele mai mărunte trebuințe ale tale. Această formulă mântuitoare, pentru tine necesară ca bătăile inimii, nu numai că te va păzi neatins de năvala demonilor, dar chiar te va conduce, spălat de viciile molipsitoare și pământești, către acele ținuturi nevăzute și cerești, și te va înălța la acea ardoare a rugăciunii, pe care puțini o cunosc și nimeni n-o poate exprima în cuvinte. Să te fure somnul meditând la acest verset și, format în exercițiul lui neîntrerupt, chiar și în somn să te obișnuiești a-l cânta. Când te trezești, acesta să te întâmpine cel dintâi, acesta s-o ia înaintea tuturor cugetărilor din stare de veghe, acesta să te așeze în genunchi când te ridică din pat, și de aci mai departe să te conducă la toate treburile și lucrările, acesta să te urmărească în tot timpul. La acesta vei medita, potrivit învățăturii legiuitorului Moise, «șezând în casă și mergând pe drum», dormind și fiind treaz. Pe acest îl vei scrie pe buzele tale, pe acesta îl vei așeza pe pereții casei tale și înlăuntrul pieptului tău, astfel încât să-ți fie cântare obișnuită și când te așterni pe rugăciune, și când te ridici, iar când pleci după toate cele trebuitoare vieții să-ți fie rugăciune vie și permanentă.

Această formulă s-o păstreze neîntrerupt mintea, până ce, întărită prin folosirea ei neîncetată și prin permanentă meditație, va respinge și va îndepărta mulțimea și prisosul tuturor cugetărilor, și astfel, restrânsă la simplitatea acestui verset, va ajunge cu ușurință la acea fericire care deține locul întâi între celelalte fericiri evanghelice.”