Trei fecioare înțelepte

Arhimandrit Ioanichie Bălan, Patericul Românesc, Ediția a VI‑a, Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2011, pp. 484‑485

Schimonahiile Fevronia, Sofia și Olimpiada Iurașcu

„Aceste trei călugărițe erau surori după trup cu mama poetului Mihai Eminescu din familia Iurașcu. Părinții lor din satul Ipotești au avut șapte fete pe care le‑au crescut în frică de Dumnezeu.

(...) Maicile Fevronia și Sofia erau schimnice și se nevoiau mai mult la chilii cu citirea zilnică a Psaltirii, cu postul și cu metaniile. Maica Olimpiada se îngrijea, pe lângă cele duhovnicești, cu lucrul la grădină, cu ascultarea la obște, cu gătirea mâncării și cu primirea închinătorilor. Spuneau ucenicele lor că aceste trei călugărițe erau un model pentru celelalte 150 de monahii din Mănăstirea Agafton, căci se rugau și posteau împreună, mergeau la biserică împreună și trăiau în multă smerenie și dragoste.

(...) Pe lângă rugăciune și lucrul mâinilor, cele trei călugărițe se îndeletniceau și cu scrierea și citirea sfintelor cărți. Iar când veneau la ele călugărițe din mănăstire sau femei de prin sate, maicile Fevronia și Sofia puneau pe una din ucenice să le citească cuvânt de folos din Sfânta Scriptură, din Pateric sau din Viețile Sfinților. După ce le mângâiau sufletește, le slobozeau cu pace. Aceste trei călugărițe au dat o educație deosebită nepotului lor Mihai, care poposea adesea la chiliile lor și se îndeletnicea cu scrisul și cititul.

În anul 1895 schimonahia Fevronia s‑a mutat la cele veșnice. După doi ani, s‑a mutat la odihnă și sora ei, schimonahia Sofia. Iar în anul 1898 soborul Mănăstirii Agafton alege ca stareță pe smerita călugăriță Olimpiada Iurașcu, care conduce obștea cu multă blândețe și înțelepciune timp de patru ani. În anul 1902, monahia Olimpiada se mută cu pace din viața aceasta și este îngropată lângă surorile ei.”

(Cuvinte ale sfinţilor români, pr. Narcis Stupcanu)