Acatistul Sfintei Cuvioase Teofana Basarab (28 Octombrie)

Condacul 1

Pe Cuvioasa Teofana să o lăudăm, pe odrăslirea cea din neamul Basarabilor, că aceasta, lepădând slava cea deşartă şi răbdând multe necazuri și întristări, nevoinţe pustniceşti a luat asupra sa; acesteia să-i cân­tăm: Bucură-te, Cuvioasă Maică Teofana, mult nevoitoare!

Icosul 1

Îngerii şi oamenii cinstesc astăzi cu bucurie pe Cuvioasa Teofana, pe care a rodit-o nea­mul românesc și care a luminat ţinuturile Bulgariei cu viaţa ei sfântă, cu nevointele si cu îndelunga-răbdare a multor neca­zuri, prin care a dobândit harul Duhului Sfânt, iar noi o lăudăm după vrednicie, zicând:

Bucură-te, Cuvioasă Maică Teofana, mult nevoitoare!

Condacul 2

Rod binecuvântat al celui din­tâi domn al Tării Româneşti ai fost, fericită, şi ai adus bucu­rie părinţilor tăi, iar ţara întrea­gă, văzându-te pe tine, întâiul vlăstar domnesc, a dat slavă lui Hristos, Dătătorul de viaţă, cân­tând: Aliluia!

Icosul 2

Dar al lui Dumnezeu ai fost socotită de părinţii tăi şi, de aceea, la botez ai primit numele de Teodora, pe care l-ai împodobit cu harul Duhului Sfânt, revărsat din belşug asupra ta prin Tainele Bisericii, pentru care îţi grăim:

Bucură-te, Cuvioasă Maică Teofana, mult nevoitoare!

Condacul 3

Ascultătoare ai fost părinţilor tăi, după porunca lui Dumnezeu, ştiind că rugăciunile părinţilor întăresc temeliile caselor copiilor. De aceea, supunându-te cu bunăvoinţă sfatului tatălui tău, ai primit a fi soţie despotu­lui bulgar Ivan Alexandru şi ai cântat Mântuitorului Hristos: Aliluia!

Icosul 3

Cu evlavie ai primit Taina Cu­nuniei şi ai făgăduit să fii credin­cioasă soţului tău până la sfârşit, aducând bucurie poporului ro­mân şi celui bulgar, înfrăţite prin aceeaşi sfântă credinţă dreptmăritoare, pentru care aducem ţie aceste cântări:

Bucură-te, Cuvioasă Maică Teofana, mult nevoitoare!

Condacul 4

Cu binecuvântarea lui Dum­nezeu, ai adus pe lume o fiică şi trei fii, cărora le-ai sădit în suflet dragostea de Hristos, rugăciu­nea, smerenia şi înţelepciunea, pregătindu-i astfel să devină dregători credincioşi şi drepţi, ca, în cuget curat, să cânte totdeauna Preasfintei Treimi: Aliluia!

Icosul 4

Pe pururea Fecioara Maria, Născătoarea de Dumnezeu, ai avut-o ca pildă, dar şi ca mijlo­citoare caldă în greutăţile vieţii. Binecuvântată de harul ei, ai fost soţie credincioasă si mamă iubitoare pentru fiii tăi, pentru care strigăm ţie:

Bucură-te, Cuvioasă Maică Teofana, mult nevoitoare!

Condacul 5

Când soţul tău a devenit țar a toată Bulgaria, ai primit şi tu, fericită, vrednicia împărătească, dar, în cugetul tău, ai înţeles că această cinstire este vremelnică și aducătoare de multe întristări, iar pe tine însăţi te numeai, cu smerenie, roabă a lui Hristos, împăratul tuturor, Căruia Îi cân­tai: Aliluia!

Icosul 5

Domnind ca o împărăteasă în cetatea Târnovo, ai nesocotit odihna şi înlesnirile palatului, lucrând spre zidirea duhovni­cească a poporului şi a condu­cătorilor săi. De aceea, ai stăruit pururea în rugăciune, în nevoinţă şi în lucrarea faptelor de milos­tenie, pentru care primeai laude ca acestea:

Bucură-te, Cuvioasă Maică Teofana, mult nevoitoare!

Condacul 6

Multă întărire spre lucrarea virtuţilor ai primit, înţeleaptă, când te rugai înaintea cinstite­lor moaşte ale Sfintelor Filofteia, Parascheva si Teofana, care se aflau atunci la Târnovo. De aceea şi acum, împreună cu acestea, cânţi în ceruri, cu îngerii: Aliluia!

Icosul 6

Întristări cumplite au venit asupra ta, Sfântă, când ai în­mormântat pe doi dintre fiii tăi, răpuşi în războaie. Tu, însă, nu te-ai clintit, pentru că erai înte­meiată duhovniceşte pe piatra credinţei în Hristos, Cel ce pen­tru noi a pătimit, a murit şi a în­viat. De aceea, şi noi te lăudăm, grăind:

Bucură-te, Cuvioasă Maică Teofana, mult nevoitoare!

Condacul 7

Mângâiere în necazuri şi râv­nă în lucrarea duhovnicească ai aflat prin citirea scrierilor Sfinţilor Părinţi. De aceea, ai înfiinţat mai întâi la Loveci, apoi la Târnovo, lăcaşuri în care gră­măticii tălmăceau din limba greacă şi scriau în slavonă cuvin­tele ziditoare de suflet ale ma­rilor dascăli şi Ierarhi, precum şi vieţile Sfinţilor, pe care citindu-le, slăveai pe Dumnezeu şi-I cântai: Aliluia!

Icosul 7

Alături de tarul Ivan Alexandru, ai sprijinit zidirea de biserici si mănăstiri, cetăți ale sfinţeniei si ale învăţăturii mântuitoare, prin care poporul se întărea în dreapta credinţă, se îndepărta de rătăciri şi de păcate, urma viaţa evanghelică şi lucrarea faptelor bune, strigând ţie acestea:

Bucură-te, Cuvioasă Maică Teofana, mult nevoitoare!

Condacul 8

Deşi erai înconjurată de tu­multul de la Curtea țarului, nu ai trecut cu vederea viața duhovnicească, ci ai cugetat să săvârşeşti neîncetate rugăciuni pentru su­fletul tău, pentru ţară şi pentru întreaga lume. Astfel, râvna şi evlavia ta către Dumnezeu şi către Sfinţi au ajuns cunoscute tuturor, pentru care poporul te numea împărăteasă binecredincioasă și evlavioasă, iar lui Dumnezeu Îi cânta: Aliluia!

Icosul 8

Îndeletnicire folositoare de suflet ţi-a devenit rugăciunea neîncetată, prin chemarea dulce­lui nume al lui Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, prin care alungai ispitele vrăjmaşului, ţineai paza gândurilor şi te umpleai de lumi­na harului curățitor, luminător si sfinţitor. Drept aceea, te cinstim, grăind:

Bucură-te, Cuvioasă Maică Teofana, mult nevoitoare!

Condacul 9

Vrăjmaşul neamului omenesc, voind să risipească sporirea ta duhovnicească, prin care strălu­ceai în cetatea Târnovo ca o lumi­nă pusă în sfeşnic, a ridicat asu­pra ta grea încercare, prin soţul tău, care, aprins de patimi, te-a părăsit şi te-a alungat din pala­tul împărătesc. Iar tu, Sfântă, cu­noscând din viaţa Dreptului Iov rostul necazurilor, I-ai adus lui Dumnezeu cântarea: Aliluia!

Icosul 9

Prin credinţa ta neclintită în purtarea de grijă a milostivu­lui Dumnezeu, ai preschimbat necazul în prilej de sporire du­hovnicească şi, fiind lepădată de împăratul pământesc, ai alergat să-I slujeşti cu dăruire împăratu­lui ceresc şi, primind chipul că­lugăresc, auzi de la noi acestea:

Bucură-te, Cuvioasă Maică Teofana, mult nevoitoare!

Condacul 10

Binecuvântare si îndrumare ai cerut Sfântului Grigorie Sinaitul, dar si altor Părinţi îmbunătăţiţi, ucenici ai săi, ştiind că „cei lipsiţi de povăţuire cad ca frunzele, iar mântuirea este în sfat mult”. Pen­tru aceasta, bine sporind spre noi suișuri duhovniceşti, cântai Mântuitorului Hristos din ini­mă: Aliluia!

Icosul 10

De la Părinţii duhovniceşti ai vremii tale ai deprins şi tu, Cuvi­oasă Teofana, ascultarea, dobân­direa liniştii şi rugăciunea minţii, prin care ai ajuns la mari măsuri duhovniceşti și ai fost tu însăţi călăuză duhovnicească şi pildă altor nevoitori. Pentru aceasta, minunându-ne, strigăm ţie: