Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Teologie și spiritualitate Rugăciuni Rugăciuni la vreme de boală și necaz Paraclisul cel Mare al Preasfintei Născătoare de Dumnezeu

Paraclisul cel Mare al Preasfintei Născătoare de Dumnezeu

Galerie foto (3) Rugăciuni la vreme de boală și necaz
Data: 31 Mar, 2020

Rolul cel mai de preţ al Paracliselor Maicii Domnului, absolut de necontestat, experimentat, este taumaturgic (vindecător), căci el e tunetul ce alungă întunericul şi vindecă rănile deznădejdilor celor cu neputinţă de vindecat. Paraclisele Maicii Domnului sunt cunoscute ca rugăciuni pentru sănătate.

***

Alcătuire a Fericitului Împărat Teodor al II­l-ea Lascaris (1254­-1258).

Acest paraclis se cântă la toată mâhnirea sufletească şi la vreme de nevoi şi grijă.

***

Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție!

Împărate ceresc, Mângâieto­rule, Duhul adevărului, Care pretutindenea ești și toate le îm­plinești, Vistierul bunătăților și Dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi și ne curățește pe noi de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi (de trei ori).

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doam­ne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vin­decă neputințele noas­tre, pentru numele Tău.

Doamne miluiește (de trei ori), Slavă..., Și acum...

Tatăl nostru, Care ești în ceruri, sfin­țească-Se numele Tău, vie împărăția Ta, fie voia Ta, precum în cer așa și pe pă­mânt. Pâinea noastră, cea de toate zilele, dă-ne-o nouă astăzi și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noș­tri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbă­vește de cel rău.

Preotul: Că a Ta este Împărăția... Strana: Amin.

Iar de nu este preot, se zice: Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu miluiește-ne pe noi. Amin.

Apoi: Doamne miluiește (de 12 ori). Slavă..., Și acum...

Veniți să ne închinăm Împăratului nos­tru Dumnezeu.

Veniți să ne închi­năm și să cădem la Hristos, Împăratul nostru Dumnezeu.

Veniți să ne închinăm și să că­dem la Însuși Hristos, Împăratul și Dumne­zeul nostru.

Psalmul 142:

Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru credincioşia Ta, auzi-mă, întru dreptatea Ta. Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta. Vrăjmaşul prigoneşte sufletul meu şi viaţa mea o calcă în picioare; făcutu-m-a să locuiesc în întuneric ca morţii cei din veacuri. Mâhnit e duhul în mine şi inima mea încremenită înlăuntrul meu. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale m-am gândit. Întins-am către Tine mâinile mele, sufletul meu ca un pământ însetoşat. Degrab auzi-mă, Doamne, că a slăbit duhul meu. Nu-ţi întoarce fața Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor ce se coboară în mormânt. Fă să aud dimineaţa mila Ta, că la Tine îmi este nădejdea. Arată-mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu. Scapă-mă de vrăjmaşii mei, că la Tine alerg, Doamne. Învaţă-mă să fac voia Ta, că Tu eşti Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun să mă povăţuiască la pământul dreptăţii. Pentru numele Tău, Doamne, dăruieşte-mi viaţă. Întru dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu. Fă bunătate de stârpeşte pe vrăjmaşii mei şi pierde pe toţi cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău.

Și îndată: Dumnezeu este Domnul este Domnul și S-a arătat nouă. Binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului (de trei ori).

Apoi troparele acestea, glasul al 4-lea:

Către Născătoarea de Dumnezeu, a­cum cu osârdie să alergăm noi, pă­cătoșii și smeriții, și să cădem cu pocăință, strigând din adâncul sufletului: Stăpână, ajută-ne, mi­los­tivindu-te spre noi; grăbește că pierim de mulțimea păcatelor; nu întoarce pe robii tăi de­șerți, că pe tine, singură nădejde te-am câș­ti­gat (de două ori).

Slavă..., Și acum...

Nu vom tăcea, Născătoare de Dum­nezeu, pururea a spune puterile tale noi, nevred­nicii. Că, de nu ai fi stat tu îna­inte rugându-te, cine ne-ar fi izbăvit pe noi din atâtea nevoi? Sau cine ne-ar fi păzit până acum slobozi? Nu ne vom depărta de la tine, stăpână, că tu izbă­vești pe robii tăi pururea din toate nevoile.

Apoi Psalmul 50:

Miluieşte-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta și după mulţimea îndurărilor Tale, şterge fărădelegea mea. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea şi de păcatul meu mă curăţeşte. Că fărădelegea mea eu o cunosc şi păcatul meu înaintea mea este pururea. Ţie unuia am greşit şi rău înaintea Ta am făcut, aşa încât drept eşti Tu întru cuvintele Tale şi biruitor când vei judeca Tu. Că iată întru fărădelegi m-am zămislit şi în păcate m-a născut maica mea. Că iată adevărul ai iubit; cele nearătate şi cele ascunse ale înţelepciunii Tale, mi-ai arătat mie. Stropi-mă-vei cu isop şi mă voi curăţi; spăla-mă-vei şi mai vârtos decât zăpada mă voi albi. Auzului meu vei da bucurie şi veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite. Întoarce faţa Ta de la păcatele mele şi toate fărădelegile mele şterge-le. Inimă curată zideşte intru mine, Dumnezeule şi duh drept înnoieşte întru cele dinlăuntru ale mele. Nu mă lepăda de la faţa Ta şi Duhul Tău cel sfânt nu-l lua de la mine. Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale şi cu duh stăpânitor mă întăreşte. Învăţa-voi pe cei fără de lege căile Tale şi cei necredincioşi la Tine se vor întoarce. Izbăveşte-mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide şi gura mea va vesti lauda Ta. Că de ai fi voit jertfă, ţi-aş fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit; inima înfrântă şi smerită Dumnezeu nu o va urgisi. Fă bine, Doamne, întru bună voirea Ta, Sionului, şi să se zidească zidurile Ierusalimului. Atunci vei binevoi jertfa dreptăţii, prinosul şi arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tău viţei. 

Canonul Născătoarei de Dumnezeu, glasul al 8­-lea (se pune pe 4, fără irmoase):

Cântarea I

Irmos: Pe faraon, cel ce se purta în car, l­-a cufundat toiagul lui Moise, cel ce a făcut minuni de demult, în chipul crucii lovind şi despărţind marea şi pe Israel cel ce mergea pedestru l­-a mântuit, pe cel ce cânta cântare lui Dumnezeu.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-­ne pe noi!

Valurile necazurilor tulbură smeritul meu suflet şi norii pri­mejdiilor acoperă inima mea, Mireasă a lui Dumnezeu. Ci, ca ceea ce ai născut Lumina cea dumnezeiască şi veşnică, străluceşte­-mi şi mie lumina cea înveselitoare.

Din nenumăratele nevoi şi întristări şi de vrăjmaşii cei răi şi de primejdiile vieţii izbăvit fiind, Preacurată, cu puterea ta cea tare, laud şi slăvesc nemăsu­rată milostivirea ta şi mângâ­ierea ta cea către mine.

Slavă...

Acum nădăjduind, către sprijinul tău cel tare m­-am în­dreptat şi spre acoperământul tău cu tot sufletul am alergat şi genunchii mi-­i plec, Stăpână, şi plâng şi suspin; să nu mă treci cu vederea pe mine ticălosul, ceea ce eşti scăparea creştinilor.

Şi acum...

Nu voi tăcea a lăuda tot­deauna măririle tale, că de nu ai fi stat tu, Fecioară, pentru mine pururea rugând pe Fiul şi Dum­nezeul tău, cine m-­ar fi izbăvit din atâtea primejdii şi cumplite nevoi?

Cântarea a 3-­a:

Irmos: Doamne, Cel ce ai făcut cele de deasupra bolţii cereşti şi ai zidit Bise­rica, Tu pe mine mă întăreşte întru dragostea Ta, că Tu eşti marginea doririlor şi credincioşilor întărire, Unule, Iubitorule de oameni.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-­ne pe noi!

Lipsit fiind de toate, cu du­rere strig ţie: grăbeşte, fierbinte folositoare, şi al tău ajutor dă-­l mie, robului tău, celui smerit şi ticălos, care cu căldură caut sprijinul tău.

Minunate cu adevărat ai făcut acum spre mine, Stăpână, bine­facerile tale, Fecioară, şi milele tale. Pentru aceasta te slăvesc şi te laud şi cinstesc multă şi nemăsurată purtarea ta de grijă.

Slavă...

Viscolul primejdiilor mă vis­coleşte, Stăpână, şi întreitele va­luri ale necazurilor mă îneacă. Ci, grăbindu­-te, dă-­mi mână de ajutor, sprijinitoarea şi ocroti­toarea mea cea fierbinte.

Şi acum...

Adevărată Născătoare de Dumnezeu te mărturisesc, Stă­până, pe tine, ceea ce ai pierdut stăpânirea morţii; că tu, ceea ce din fire eşti vie, din legăturile iadului către viaţă m-­ai scos pe mine, cel ce am căzut pe pământ.

Apoi aceste stihiri:

Izbăveşte de nevoi pe robii tăi, Născătoare de Dumnezeu, că toţi, după Dumnezeu, la tine scăpăm, ca şi către un zid nestricat şi folositor.

Caută cu milostivire, cu totul lăudată Născătoare de Dum­nezeu, spre necazul cel cumplit al trupului meu şi vindecă du­rerea sufletului meu.

Preotul zice ectenia întreită scurtă: Miluieşte­-ne pe noi, Dumnezeule..., la care pomeneşte şi pe cei pentru care se face paraclisul. Apoi preotul zice ecfonisul: Că milostiv şi iubitor de oameni...

În lipsa preotului, se zice: Doamne, miluieşte (de 12 ori). Şi îndată Sedealna, glasul al 2-­lea (podobie: Cele de sus căutând...):

Ceea ce eşti rugătoare caldă şi zid nebiruit, izvor de milă şi lumii scăpare, cu dinadinsul strigăm către tine, Născătoare de Dumnezeu: Stăpână, vino degrab şi ne izbăveşte pe noi din nevoi, ceea ce eşti singură grabnic folositoare!

Cântarea a 4­-a:

Irmos: Tu eşti tăria mea, Doamne, Tu pu­terea mea, Tu eşti Dumnezeul meu, Tu bucuria mea, Cel ce nu ai lăsat sânurile Tatălui şi a noastră sărăcie ai cercetat­-o. Pentru aceasta, cu Proro­cul Avacum strig către Tine: Slavă puterii Tale, Iubitorule de oameni!

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-­ne pe noi!

Şi unde alt sprijin, decât aici, voi afla? Unde voi alerga? Unde, dar, mă voi mântui? Şi care alt ajutor cald voi avea, clătinat fiind de necazurile şi valurile vieţii? Vai mie! Însă spre tine singură nădăj­duiesc şi îndrăznesc şi în tine mă laud; şi alerg la acoperământul tău, mântuieşte-­mă!

Râul cel dulce al milei tale, Preacurată, care rourează cu bogate daruri preaticălosul şi smeritul meu suflet, ce se pârjo­leşte în cuptorul primejdiilor şi al necazurilor, îl măresc şi îl propovăduiesc; şi alerg la aco­perământul tău, mântuieşte­-mă!

Slavă...

Pe tine, Curată, pe tine sin­gură, Fecioară neîntinată, te am zid nebiruit, scăpare, acoperă­mânt tare, armă de mântuire. Nu mă trece cu vederea pe mine, cel rătăcit, că tu eşti nădej­dea celor fără de nădejde, ajută­toarea neputincioşilor, bucuria întristaţilor şi sprijinitoarea.

Şi acum...

Cum voi putea spune, după vrednicie, nenumăratele tale îndurări, o, Stăpână, care, ca o apă, pururea au înviorat sufle­tul meu cel preanecăjit? Ci, o, purtarea ta de grijă şi facerea de bine, pe care le­-am pierdut nebuneşte, eu, ticălosul!

Cântarea a 5-­a:

Irmos: Pentru ce m­-ai lepădat de la faţa Ta, Cel ce eşti lumină neapusă, şi m­-a acoperit întunericul cel străin, pe mine, ticălosul? Ci, Te rog, întoarce-mă şi la lumina poruncilor Tale îndrep­tează căile mele.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-­ne pe noi!

Cu mulţumire strigăm ţie: Bucură-­te, Mireasă dumneze­iască! Bucură-­te, dumnezeiesc acoperământ! Bucură-­te, armă şi zid nesurpat! Bucură­-te, folo­sitoare şi ajutătoare şi mân­tuirea celor ce aleargă, cu cre­dinţă, la tine!

Cei ce mă urăsc în deşert, săgeţi şi săbii şi groapă mi­-au pregătit şi caută ticălosul meu trup să­-l sfâşie şi să­-l pogoare în pământ. Ci dintru acestea, gră­bindu-­te, mântuieşte-­mă, Prea­curată!

Slavă...

Cu adevărat Născătoare de Dumnezeu toţi cunoscându­-te pe tine, Preacurată Stăpână, şi ştiind că Cel născut din tine este Dumnezeu Cuvântul, Îl propo­văduim în două firi, fiecare cu voinţa ei de sine stătătoare, mai presus de cuvânt şi de legile firii.

Şi acum...

Ce dar de mulţumire îţi voi aduce ţie pentru darurile tale, de care m­-am învrednicit, şi pentru bunătatea ta cea nemă­surată? Pentru aceea slăvesc, cânt şi măresc milostivirea ta cea negrăită către mine.

Cântarea a 6-­a:

Irmos: Rugăciunea mea voi revărsa către Domnul şi Lui voi spune necazurile mele. Că s­-a umplut sufletul meu de răutăţi şi viaţa mea de iad s-­a apro­piat. Ci, ca Ionà mă rog Ţie: Din stri­căciune, Dumnezeule, scoate­-mă!

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-­ne pe noi!

Norii grijilor au acoperit tică­losul meu suflet şi inima mea şi mă întunecă cu totul, Fecioară. Ci, ca ceea ce ai născut Lumina cea neapropiată, alungă-­i pe aceştia departe, cu suflarea dumnezeieştii tale rugăciuni.

Mângâiere întru necazuri te ştiu şi bolilor doctor te cunosc şi sfărâmare cu totul a morţii şi râu de viaţă nedeşertat şi tutu­ror celor din primejdii grabnică şi iute folositoare.

Slavă...

Nu ascund adâncul milei tale, nici izvorul minunilor celor nenumărate şi nici fântâna cea pururea curgătoare, cu adevă­rat, a milostivirii tale, celei către mine, Stăpână. Ci, tuturor le mărturisesc şi le strig, le propo­văduiesc şi le vestesc.

Şi acum...

Înconjuratu­-m-­au valurile vieţii precum albinele înconjoară fagu­rele, Fecioară, şi, cuprinzându-­mi inima, o rănesc cu săgeţile necazurilor. Ci fii mie ajutătoare şi ocrotitoare şi izbăvitoare, Preacurată!

Apoi aceste stihiri:

Izbăveşte de nevoi pe robii tăi, Născătoare de Dumnezeu, că toţi, după Dumnezeu, la tine scăpăm, ca şi către un zid nestri­cat şi folositor.

Preacurată, ceea ce în zilele din urmă, prin cuvânt, negrăit, ai născut pe Cuvântul, roagă-­te Lui, ca una ce ai îndrăznire de Maică.

Preotul rosteşte ectenia mică şi ecfonisul: Că Tu eşti Împăratul păcii...

În lipsa preotului, se zice: Doamne, miluieşte (de trei ori), Slavă..., Şi acum...  Apoi Condacul, glasul al 6-­lea:

Nu avem alt ajutor, nu avem altă nădejde, fără numai pe tine, Preacurată Fecioară. Tu ne ajută nouă, că spre tine nădăjduim şi cu tine ne lăudăm, ca să nu ne ruşinăm, că suntem robii tăi.

Diaconul: Înţelepciune! Să luăm aminte! Se cântă Prochimenul, glasul al 4-­lea:

Pomeni­-voi numele Tău întru tot neamul şi neamul.

Stih: Ascultă fiică şi vezi şi pleacă urechea ta şi uită pe poporul tău şi casa părintelui tău.

Pomeni­-voi numele Tău întru tot neamul şi neamul.

Pomeni­-voi numele Tău întru tot neamul şi neamul.

Evanghelia

Diaconul: Şi pentru ca să ne învrednicim noi...
 Strana: Doamne, miluieşte! (de trei ori)


Diaconul: Înţelepciune! Drepţi să ascultăm Sfânta Evanghelie! Preotul: Pace tuturor! Strana: Şi duhului tău!

Preotul: Din Sfânta Evanghelie de la Luca, citire. Strana: Slavă Ţie, Doamne, slavă Ţie!

Diaconul: Să luăm aminte!

Preotul: În vremea aceea a intrat Iisus într-­un sat, iar o femeie cu nu­mele Marta L­-a primit în casa ei. Şi ea avea o soră ce se numea Maria, care, aşezându­-se la picioarele Domnului, asculta cuvântul Lui. Iar Marta se silea cu multă slujire şi, apropiindu­-se, a zis: Doamne, oare nu socoteşti că sora mea m-­a lăsat singură să slujesc? Spune-­i, deci, să­-mi ajute. Şi, răspunzând, Domnul i­-a zis: Marto, Marto, te îngrijeşti şi pentru multe te sileşti, dar un singur lucru trebuie; iar Maria partea cea bună şi­-a ales, care nu se va lua de la ea. Şi, când zicea El acestea, o femeie din mulţime, ridicând glasul, I­-a zis: Fericit este pântecele care Te­-a purtat şi fericit este pieptul la care ai supt! Iar El a zis: Aşa este, dar fericiţi sunt şi cei ce ascultă cuvântul lui Dumnezeu şi­-l păzesc pe el.

Strana: Slavă Ţie, Doamne, slavă Ţie!

Slavă..., glasul al 2-­lea:

Părinte, Cuvinte şi Duhule, Treime în Unime, curăţeşte mul­ţimea greşelilor noastre.

Şi acum...

Pentru rugăciunile Născă­ toarei de Dumnezeu, Milostive, curăţeşte mulţimea greşelilor noastre.

Stih: Miluieşte­-ne, Dumnezeule, după mare mila Ta şi după mulţimea îndurărilor Tale, curăţeşte fărădele­gile noastre.

Şi stihirile acestea, glasul al 6-­lea (Podobie: Toată nădejdea...):

Ajutorului omenesc nu ne încredinţa pe noi, Preasfântă Stăpână, ci primeşte rugăciunea robilor tăi, că necazurile ne cu­prind şi nu putem răbda săge­tările diavolilor; acoperământ nu ne­-am agonisit nicăieri unde să scăpăm noi, păcătoşii, pururea fiind biruiţi; mângâiere nu avem afară de tine, Stăpâna lumii. Nădejdea şi folositoarea credincioşilor, nu trece cu vederea rugă­ciunile noastre, ci le fă de folos.

Nimeni din cei ce aleargă la tine nu iese ruşinat, Născătoare de Dumnezeu Fecioară; ci, cerând dar bun, primeşte dărui­rea către cererea cea de folos.

Ajutătoarea celor necăjiţi, întărirea celor neputincioşi fiind, izbăveşte pe robii tăi, Năs­cătoare de Dumnezeu Fecioară, pacea celor din războaie, liniş­tea celor înviforaţi, singura folositoare a credincioşilor.

Preotul zice: Mântuieşte, Dumnezeule, poporul Tău şi binecuvintează moştenirea Ta. Cercetează lu mea Ta cu milă şi cu îndurări. Înalţă fruntea creştinilor ortodocşi şi trimite peste noi milele Tale cele bogate; pentru rugăciunile Preacuratei Stăpânei noastre, Născătoarea de Dumnezeu şi pururea Fecioara Maria; cu puterea cinstitei şi de viaţă făcătoarei Cruci; cu ocrotirile cinstitelor şi cereştilor netrupeşti puteri; pentru rugăciunile cinstitului şi slăvitului Proroc, Înaintemergătorul şi Botezătorul Ioan; ale Sfinţilor slăviţilor şi întru tot lăudaţilor Apostoli; ale Sfinţilor şi slăviţilor buni biruitori Mucenici; ale Cuvioşilor şi de Dumnezeu purtătorilor Părinţi ai noştri; ale Sfinţilor şi drepţilor dumnezeieşti părinţi Ioachim şi Ana; ale Sfântului (N), a cărui pomenire săvârşim astăzi, şi pentru ale tuturor Sfinţilor, rugămu-­ne, multmilostive Doamne, auzi­-ne pe noi, păcătoşii, care ne rugăm Ţie, şi ne miluieşte pe noi.

Strana: Doamne, miluieşte (de 12 ori). Apoi preotul rosteşte ecfonisul: Cu mila şi cu îndurările şi cu iubirea de oameni... Strana: Amin.

În lipsa preotului, se zice Doamne, miluieşte (de 12 ori) şi se continuă Canonul:

Cântarea a 7­-a:

Irmos: Tinerii evrei, cu îndrăzneală au călcat în picioare văpaia cuptorului şi focul în rouă l­-au schimbat, cântând: Binecuvântat eşti, Doamne Dum­nezeule, în veci.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-­ne pe noi!

De Dumnezeu Născătoare, ceea ce ai născut Lumina, pe mine, cel întunecat în noaptea păcatelor, luminează-­mă tu, ceea ce eşti locaş curat şi fără prihană al Luminii, ca să te slăvesc cu dragoste pe tine.

Acoperământ fii, Fecioară, şi folositoare, sprijin şi laudă mie, celui golit acum de tot ajutorul, puterea celor fără de ajutor şi nădejdea celor fără de nădejde!

Slavă...

Cu tot sufletul şi gândul şi inima şi buzele, te slăvesc pe tine, îndulcindu­-mă de darurile tale cele mari. Şi strig, o, bună­tatea ta şi nenumăratele tale minuni!

Şi acum...

Caută cu ochiul tău milostiv şi cercetează întristarea pe care o am şi, de cumplitele nevoi şi de vătămare şi de primejdii şi de ispite, izbăveşte-­mă, cu nemă­surată mila ta.

Cântarea a 8­-a:

Irmos: Pe Dumnezeu, Cel ce S-a preaslăvit în muntele cel sfânt şi în rug a arătat lui Moise taina pururea Fecioarei, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-­ne pe noi!

Pentru milostivirea milei tale, Fecioară, nu mă trece cu vede­rea, preacinstită, pe mine cel înecat în furtuna valurilor lumeşti, ci dă-­mi mână de ajutor mie, celui supărat de chinurile vieţii.

Împresurări, necazuri şi nevoi m-­au aflat, curată, şi primejdii ale vieţii şi ispite de pretutin­deni m­-au înconjurat. Ci, ajută-­mi şi mă sprijineşte, cu acoperă­mântul tău cel puternic.

Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.

Întru furtuni să te aflu pe tine liman, întru întristări bucurie şi veselie, în boli grabnică tămă­duitoare, în primejdii ajutoare şi în ispite folositoare.

Şi acum...

Bucură-­te, scaunul Domnului cel în chipul focului! Bucură-­te, năstrapă dumnezeiască şi de mană primitoare! Bucură-­te, sfeşnic de aur şi făclie nestinsă! Bucură­-te, slava fecioarelor şi a maicilor podoabă de laudă!

Să lăudăm, bine să cuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-­I şi preaînălţându-­L întru toţi vecii.

Irmos: Pe Dumnezeu, Cel de S­-a preaslăvit...

Cântarea a 9­-a:

Irmos: Înfricoşatu-­s-­a tot auzul de nes­pusa lui Dumnezeu pogorâre; cum Cel Preaînalt de bunăvoie S­-a pogorât până şi în trup, din pântecele Fecioarei făcându­-Se om. Pentru aceasta, pe Preacurata Născătoare de Dumnezeu, credincioşii o mărim.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-­ne pe noi!

Către cine altcineva voi scăpa, curată? Unde voi alerga de aici şi mă voi mântui? Unde mă voi duce? Şi la cine voi afla scăpare? Pe cine grabnică folositoare? Pe cine în necazuri ajutătoare? Spre tine însăţi nădăjduiesc; întru tine singură mă laud şi spre tine, îndrăznind, alerg.

Mireasă a lui Dumnezeu, nu este cu putinţă a număra mări­rile tale şi a spune adâncul cel neurmat al minunilor tale celor mai presus de minte, care pu­rurea sunt dăruite celor ce cu dragoste te cinstesc pe tine şi cu credinţă ţi se închină, ca unei adevărate Născătoare de Dum­nezeu.

Slavă...

În cântări de mulţumire slă­vesc şi cinstesc nemăsurata milă şi puterea ta cea multă tuturor o mărturisesc şi facerile tale de bine, pe care le­-ai revărsat asu­pra mea, le propovăduiesc şi le măresc cu sufletul şi cu inima şi cu gândul şi cu limba, tot­deauna.

Şi acum...

Primeşte rugăciunea mea cea sărăcăcioasă şi plânsul şi suspi­nul şi lacrimile mele nu le trece cu vederea. Ci mă sprijineşte ca o bună şi cererile mi le împlineşte. Că toate le poţi, ca o Maică a Stăpânului Dumnezeu, Celui atotputernic, numai de vei căuta spre a mea ticăloasă smerenie.

Şi îndată cântăm: Cuvine­-se cu adevărat... Apoi stihirile acestea, glasul al 2-lea (Podobie: Când de pe lemn...):

Pentru toți care scapă cu credință întru acoperământul tău cel puternic te rogi, ceea ce ești bună; că noi, păcătoșii, nu avem altă izbăvire către Dumnezeu în nevoi și în neca­zuri, pururea fiind încărcați cu multe păcate, Maica Dumnezeului Celui de sus. Pentru aceea cădem înaintea ta, să ne izbăvești pe noi, robii tăi, din toate nevoile.

Stih: Pomeni-voi numele tău în tot neamul și neamul...

Tuturor necăjiților bucurie și asupriților fo­lositoare și flămânzilor dătătoare de hrană, străi­nilor mângâiere, celor învăluiți adăpostire, bolnavilor cercetare, celor neputincioși acope­ră­mânt și sprijinire, toiag bătrâneților tu ești Preacurată, Maica Dumnezeului Celui de sus; pentru aceea, ție ne rugăm: Grăbește și milu­iește pe robii tăi.

Stih: Ascultă, fiică, și vezi și pleacă urechea ta și uită poporul tău și casa părintelui tău.

Bucură-te, Fecioară preacurată; bucură-te cinstitul sceptru al Împăratului Hristos; bucu­ră-te, ceea ce ai crescut Strugurele cel de taină; bucură-te, ușa cerului și rugul cel nears; bucu­ră-te, lumină a toată lumea; bucură-te, bucuria tuturor; bucură-te, mântuirea credincioșilor; bucură-te, apărătoarea și scăparea tuturor crești­nilor, stăpână.

Slavă... Și acum... glasul al 8-lea:

Bucură-te, lauda a toată lumea; bucură-te, casa Domnului; bucură-te, munte umbrit; bucu­ră-te, scăpare; bucură-te, ceea ce ești sfeșnic de aur; bucură-te, Preacurată, care ești slava creș­ti­nilor; bucură-te, Marie, Maica lui Hristos Dumnezeu; bucură-te, rai; bucură-te, masa cea dumnezeiască; bucură-te, biserică; bucură-te, năstrapă de aur; bucură-te, bucuria tuturor.

În timp ce preotul cădește altarul și poporul, se cântă aceste tropare ale Născătoarei de Dumnezeu, glasul al 8-lea:

Pe ceea ce este mai înaltă decât cerurile și mai curată decât strălucirile soarelui, care ne-a izbăvit pe noi din blestem, pe Stăpâna lumii, cu cântări să o cinstim.

Pentru păcatele mele cele multe mi se îm­bolnăvește trupul și slăbește sufletul meu; la tine scap, ceea ce ești plină de daruri; nădej­dea tuturor celor fără de nădejde, tu îmi ajută.

Stăpâna și Maica Izbăvitorului, primește rugăciunea nevrednicilor robilor tăi, ca să fii folositoare, către Cel ce S-a născut din tine, o, stăpâna lumii, fii mijlocitoare.

Cântăm cu osârdie acum cântare de bucu­rie ție, celei întru tot lăudată, Născătoare de Dumnezeu. Cu Înaintemergătorul și cu toți sfinții, roagă-L, Născătoare de Dumnezeu, ca să ne mântuiască pe noi.

Toate oștile îngerești, Înaintemergătorul Dom­nului, cei doisprezece Apostoli și toți sfinții, împreună cu Născătoarea de Dumne­zeu, faceți rugăciuni ca să ne mântuiască pe noi.

Milostivă fii mie, smeritului, că afară de tine altă scăpare nu știu eu, cel ce sunt plin de tot felul de păcate. Miluiește-mă, nădej­dea creștinilor.

Apoi: Sfinte Dumnezeule..., Preasfântă Treime..., Tatăl nostru... Preotul: Că a Ta este împărăția...  În lipsa preotului: Pentru rugăciunile... 

Și troparele, glasul al 6-lea:

Miluiește-ne pe noi, Doamne, miluiește-ne pe noi, că nepricepându-ne de nici un răspuns, această rugăciune aducem Ție, ca unui Stăpân, noi păcătoșii robii Tăi, miluiește-ne pre noi.

Slavă...

Doamne, miluiește-ne pe noi, că întru Tine am nădăjduit; nu Te mânia pe noi foarte, nici pomeni fărădelegile noastre, ci caută și acum, ca un milostiv, și ne izbăvește pe noi de vrăjmașii noștri, că Tu ești Dumnezeul nostru și noi sun­tem poporul Tău, toți lucrul mâinilor Tale și numele Tău chemăm.

Și acum... al Născătoarei de Dumnezeu

Ușa milostivirii deschide-o nouă, binecu­­vântată Născătoare de Dumnezeu, ca să nu pierim noi, cei ce nădăjduim întru tine, ci să ne mântuim prin tine din nevoi, că tu ești mân­tuirea neamului creștinesc.

Preotul zice ectenia: Miluiește-ne pe noi, Dumnezeule, după mare mila Ta, rugămu-ne Ție, auzi-ne și ne mi­luiește. Strana: Doamne miluiește (de trei ori).

Preotul: Încă ne rugăm pentru mila, viața, pacea, sănătatea, mântuirea, cercetarea, iertarea, buna-sporire și chivernisire a robilor lui Dumnezeu (N) și pentru ca să li se ierte lor toată greșeala cea de voie și cea fără de voie. Strana: Doamne miluiește (de trei ori).

Preotul: Încă ne rugăm ca să fie păzit sfânt locașul acesta, țara aceasta, orașul (satul) acesta și toate orașele și satele, de boală, de foamete, de cutre­mur, de potop, de foc, de sabie, de venirea altor neamuri asupra noastră și de războiul cel dintre noi; pentru ca milostiv, blând și lesne iertător să ne fie nouă Bunul și Iubitorul de oameni Dum­nezeul nostru și să-Și întoarcă toată mânia care se pornește asupra noastră, să ne izbăvească pe noi de îngrozirea Lui cea dreaptă, care este asu­pra noastră, și să ne miluiască pe noi. Strana: Doamne miluiește (de 40 ori).

Preotul: Auzi-ne pe noi, Dumnezeule, Mântui­torul nostru, nădejdea tuturor marginilor pă­mântului și a celor ce sunt pe mare departe, și, Milostive, milostiv fii nouă, Stăpâne, pentru păcatele noastre și ne miluiește pe noi. Strana: Doamne miluiește (de 40 ori).

Preotul zice ecfonisul: Că milostiv și iubitor de oameni Dumne­­zeu ești și Ție slavă înălțăm, Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii ve­cilor. Strana: Amin.

Iar înainte de otpust rostim această:

Rugăciune către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu

Ceea ce singură eşti bucuria celor necăjiţi şi ocrotitoarea celor nedreptăţiţi, mângâierea celor ce plâng şi ajutătoarea celor neajutoraţi, cercetătoarea celor neputincioşi şi acoperă­mântul şi sprijinul celor ce se chinuiesc; liman celor înviforaţi şi toiag orbilor, povăţuitoare celor rătăciţi şi scăpare tare a celor din nevoi, Născătoare de Dumnezeu cu totul fără de prihană, ia aminte la această ticăloasă şi netrebnică rugă­ciune a mea, pe care o aduc ţie, întru strângerea inimii, şi mă izbăveşte de viforul cel rău al gândurilor. Scapă­-mă pe mine din somnul cel greu care mi s-­a pricinuit mie din lenevie şi depărtează de la mine trândăvia cea cumplită. Izbăveşte-­mă de tirania cea amară a demonilor şi mă smulge din obiceiul cel rău al patimilor. Şi, precum ştii, mântuieşte­-mă pe mine, netreb­nicul tău rob, cel ce întru tine, după Dumnezeu, mi-­am pus nădejdile mântuirii mele. Dă-­mi mie, Preacurată, cu osârdie să împlinesc poruncile Fiului Tău şi Dumnezeului nostru, şi să pă­zesc întotdeauna aşezămintele Lui cele mântuitoare. Şi mă întăreşte ca să întâmpin doxo­logiile Lui cele bineprimite, cu cuget veghetor şi cu minte trează. Că întru tine, pricinui­toarea bunătăţilor şi ajutătoarea mea nădăjduind, aduc această cerere. Deci, să nu cad din nădejdea cea către tine, Preacu­rată, nici să mă întorc umilit şi ruşinat. Ci să aflu prin tine, de Dumnezeu dăruită Stăpână, degrab, împlinirea cererilor mele. Ca totdeauna, ca pe o aju­tătoare tare a noastră, a păcă­toşilor şi împlinitoare a cererilor noastre, să te laud şi să te măresc pe tine, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Apoi preotul face otpustul mic. În lipsa preotului, se zice:

Stăpână, primeşte rugăciunea robilor tăi şi ne izbăveşte pe noi din toată nevoia şi necazul. 

Toată nădejdea mea spre tine o pun, Maica lui Dumnezeu, păzeşte-­mă sub acoperământul tău.

Pentru rugăciunile Sfinţilor Părinţilor noştri, Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, miluieşte-­ne pe noi. Amin.

Descarcă Paraclisele Maicii Domnului în format PDF