Prorocul Avdie este amintit în Sfânta Scriptură, scrierea sa fiind cea mai scurtă din tot Vechiul Testament, aflată între cartea prorocului Ioil şi a prorocului Iona. Aceasta conţine 21 de versete şi se numeşte Vedenia lui Avdie. A trăit cu 600 de ani înainte de Hristos, iar cartea sa a fost scrisă în urma năvălirii unei puteri străine asupra Ierusalimului. Edomiţii, care erau fraţii evreilor, s-au unit cu duşmanii şi au luat parte la pustiirea lui Israel. Astfel, prorocul Avdie le vesteşte idumeilor pedeapsa pe care o vor primi de la Dumnezeu. „Cei din Negheb (Miazăzi) vor cuprinde muntele lui Isav, iar cei din câmpie, ţara Filistenilor; ei vor lua în stăpânire ţinutul lui Efraim şi al Samariei, şi Veniamin va stăpâni Galaadul. Şi cei robiţi din această oştire, fiii lui Israel, vor lua în stăpânire Canaanul până la Sarepta, şi cei robiţi din Ierusalim care sunt la Sefarad vor stăpâni cetăţile de la miazăzi. Şi biruitori se vor sui în muntele Sionului ca să judece muntele lui Isav; iar împărăţia a Domnului va fi!” (Avdie 1, 19-21). Cartea sa este un strigăt către dreptatea Domnului.
Sf. Ap. Iacob al lui Alfeu; Sf. Cuv. Andronic şi Atanasia
Sfântul Apostol Iacob al lui Alfeu, unul dintre cei 12 Apostoli ai Mântuitorului Iisus Hristos, a propovăduit în sudul Palestinei şi în Egipt, fiind numit de credincioşii de aici „dumnezeiască sămânţă~. A suferit moarte martirică, prin răstignire. Astăzi pomenim şi pe Sfinţii Cuvioşi Andronic şi Atanasia, soţia sa, care au trăit în Antiohia Siriei în timpul împăratului Teodosie cel Mare (379-395). Au avut doi copii care au murit în urma unei boli. Astfel, şi-au împărţit averea săracilor şi au plecat la Locurile Sfinte, apoi în Alexandria Egiptului. Sfânta Atanasia a intrat într-o mănăstire de maici din Tebaida, iar Sfântul Andronic a rămas la schitul Cuviosului Daniil, în apropiere de Alexandria. După 24 de ani petrecuţi în mănăstire, Sfântul Andronic şi Sfânta Atanasia au trecut la Domnul.
