Prorocul Avdie este amintit în Sfânta Scriptură, scrierea sa fiind cea mai scurtă din tot Vechiul Testament, aflată între cartea prorocului Ioil şi a prorocului Iona. Aceasta conţine 21 de versete şi se numeşte Vedenia lui Avdie. A trăit cu 600 de ani înainte de Hristos, iar cartea sa a fost scrisă în urma năvălirii unei puteri străine asupra Ierusalimului. Edomiţii, care erau fraţii evreilor, s-au unit cu duşmanii şi au luat parte la pustiirea lui Israel. Astfel, prorocul Avdie le vesteşte idumeilor pedeapsa pe care o vor primi de la Dumnezeu. „Cei din Negheb (Miazăzi) vor cuprinde muntele lui Isav, iar cei din câmpie, ţara Filistenilor; ei vor lua în stăpânire ţinutul lui Efraim şi al Samariei, şi Veniamin va stăpâni Galaadul. Şi cei robiţi din această oştire, fiii lui Israel, vor lua în stăpânire Canaanul până la Sarepta, şi cei robiţi din Ierusalim care sunt la Sefarad vor stăpâni cetăţile de la miazăzi. Şi biruitori se vor sui în muntele Sionului ca să judece muntele lui Isav; iar împărăţia a Domnului va fi!” (Avdie 1, 19-21). Cartea sa este un strigăt către dreptatea Domnului.
Sf. Ap. Tadeu; Sf. Mc. Vasa, cu fiii ei; Sf. Mc. Donat diaconul, Romul preotul, Silvan diaconul şi Venust
Sfântul Apostol Tadeu sau Levi era evreu de neam. Născut în cetatea Edessei, într-o familie bogată, a fost educat la şcolile vremii. Înainte de a deveni Apostol al Mântuitorului Hristos a fost ucenic al Sfântului Ioan Botezătorul. Ca apostol, Sfântul Tadeu a predicat Evanghelia în cetatea Edessa şi în împrejurimi, în Siria şi în cetatea Berit din Fenicia, locul unde și-a dat sufletul în mâinile lui Hristos. Sfintele sale moaşte au fost aduse, în anul 377, la Constantinopol. Astăzi pomenim şi pe Sfinţii Mucenici Donat diaconul, Romul preotul, Silvan diaconul şi Venust, care erau daco-romani. Aceștia au suferit moarte martirică în localitatea Cibalae (Cibales), în apropiere de Sirmium, la 21 august 304, în timpul împăratului Diocleţian (284-305), crudul prigonitor al creștinilor.
