Prorocul Avdie este amintit în Sfânta Scriptură, scrierea sa fiind cea mai scurtă din tot Vechiul Testament, aflată între cartea prorocului Ioil şi a prorocului Iona. Aceasta conţine 21 de versete şi se numeşte Vedenia lui Avdie. A trăit cu 600 de ani înainte de Hristos, iar cartea sa a fost scrisă în urma năvălirii unei puteri străine asupra Ierusalimului. Edomiţii, care erau fraţii evreilor, s-au unit cu duşmanii şi au luat parte la pustiirea lui Israel. Astfel, prorocul Avdie le vesteşte idumeilor pedeapsa pe care o vor primi de la Dumnezeu. „Cei din Negheb (Miazăzi) vor cuprinde muntele lui Isav, iar cei din câmpie, ţara Filistenilor; ei vor lua în stăpânire ţinutul lui Efraim şi al Samariei, şi Veniamin va stăpâni Galaadul. Şi cei robiţi din această oştire, fiii lui Israel, vor lua în stăpânire Canaanul până la Sarepta, şi cei robiţi din Ierusalim care sunt la Sefarad vor stăpâni cetăţile de la miazăzi. Şi biruitori se vor sui în muntele Sionului ca să judece muntele lui Isav; iar împărăţia a Domnului va fi!” (Avdie 1, 19-21). Cartea sa este un strigăt către dreptatea Domnului.
Sf. Mc. Lavrentie Arhidiaconul; Sf. Sfințit Mc. Xist, Episcopul Romei; Sf. Mc. Ipolit
Sfântul Sfințit Mucenic Xist, Episcopul Romei (257-258), era originar din Atena. Când împăratul Valerian (253-260) a pornit prigoană împotriva creștinilor, episcopul a poruncit arhidiaconului său, Lavrentie, care era originar din Spania, să chivernisească vistieria Bisericii și să se îngrijească de săraci. Atunci, Lavrentie a împărțit toate bunurile la săraci. Când s-a întors împăratul din Persia, Sfântul Xist a fost adus înaintea sa și, pentru că nu s-a lepădat de Hristos, a primit cununa muceniciei prin tăierea capului. L-au adus și pe Lavrentie, cerându-i-se bunurile Bisericii. Arhidiaconul le-a spus că Biserica are multe bunuri și are nevoie de trei zile pentru a le strânge pe toate. Când s-a împlinit sorocul, Lavrentie a adus în căruțe mulțime de săraci, orbi, șchiopi, muți, văduve și orfani, care trăiau din milosteniile Bisericii. Mânios, împăratul l-a supus la chinuri, care i-au adus cununa muceniciei. În timpul supliciilor, când era în temniță, văzând că Lavrentie tămăduia pe cei în suferință, a crezut în Hristos și tribunul Calinic. Trupul Sfântului Lavrentie a fost îngropat de Ipolit, care, fiind prins și supus la chinuri, a devenit și el mucenic al lui Hristos. (Diac. George Aniculoaie)
