Prorocul Avdie este amintit în Sfânta Scriptură, scrierea sa fiind cea mai scurtă din tot Vechiul Testament, aflată între cartea prorocului Ioil şi a prorocului Iona. Aceasta conţine 21 de versete şi se numeşte Vedenia lui Avdie. A trăit cu 600 de ani înainte de Hristos, iar cartea sa a fost scrisă în urma năvălirii unei puteri străine asupra Ierusalimului. Edomiţii, care erau fraţii evreilor, s-au unit cu duşmanii şi au luat parte la pustiirea lui Israel. Astfel, prorocul Avdie le vesteşte idumeilor pedeapsa pe care o vor primi de la Dumnezeu. „Cei din Negheb (Miazăzi) vor cuprinde muntele lui Isav, iar cei din câmpie, ţara Filistenilor; ei vor lua în stăpânire ţinutul lui Efraim şi al Samariei, şi Veniamin va stăpâni Galaadul. Şi cei robiţi din această oştire, fiii lui Israel, vor lua în stăpânire Canaanul până la Sarepta, şi cei robiţi din Ierusalim care sunt la Sefarad vor stăpâni cetăţile de la miazăzi. Şi biruitori se vor sui în muntele Sionului ca să judece muntele lui Isav; iar împărăţia a Domnului va fi!” (Avdie 1, 19-21). Cartea sa este un strigăt către dreptatea Domnului.
Sf. Mc. Tirs, Calinic, Filimon şi Apolonie
Sfinţii Mucenici Tirs şi Calinic au trăit în vremea împăratului Deciu (249-251) şi a dregătorului Cumvrichie, prigonitor al creştinilor din părţile Nicomidiei, Niceei şi Cezareei Bitiniei. Venind oarecând dregătorul în cetatea Cezareei din Bitinia, era foarte râvnitor în slujirea idolilor şi îi silea pe toţi să se închine lor. Altă dată, pe când Cumvrichie făcea o călătorie în Helespont, i-a ieşit în întâmpinare viteazul creştin Tirs şi i-a zis: „Oare poate vorbi liber oricine înaintea voastră sau trebuie să se supună, fără a spune vreun cuvânt?”. Iar dregătorul i-a zis: „Nimănui nu-i este luată această libertate, dacă vorbeşte spre folosul obştii”. Atunci, Sfântul Tirs L-a mărturisit cu mult curaj pe Hristos- Domnul că este Mântuitor şi Dumnezeu şi l-a mustrat pe tiran, că fără dreptate îi obligă pe oameni să cinstească chipurile cioplite ale idolilor. Deci, pentru că a refuzat să jertfească acelora în Helespont, Sfântul Tirs a fost supus la mari chinuri: l-au bătut peste obraz, i-au sfărâmat gleznele, i-au legat împreună mâinile şi picioarele, i-au pus ace în pleoape şi i-au înţepat ochii, i-au sfărâmat picioarele şi i-au turnat plumb topit pe spinare, însă, prin darul lui Hristos, a rămas nevătămat. Murind Cumvrichie, în locul său a venit alt dregător, Vavdos, care l-a chinuit şi el pe Sfântul Tirs. Văzând toate prin câte trecuse sfântul, preotul idolesc Calinic a crezut şi el în Hristos Iisus Mântuitorul. Pentru aceasta lui i s-a tăiat capul, iar Sfântul Tirs a murit în timpul chinurilor.
Tot astăzi îi pomenim și pe Sfinţii Mucenici Filimon şi Apolonie şi pe cei împreună cu dânşii care au trăit în timpul lui Diocleţian (284-305) şi al lui Arian, dregătorul Tebaidei Egiptului. Din ordinul lui Arian, lui Filimon şi Apolonie li s-au tăiat capetele pentru că erau creştini, apoi, în urma unei minuni, însuşi Arian a devenit creştin. A suferit şi el moarte martirică, fiind aruncat în mare, cu alţi patru creştini.
