Sfântul Mucenic Caliopie (†304) a trăit pe vremea împăratului Maximian (286- 305) şi era din Perga Pamfiliei. Mama sa, Teoclia, l-a crescut în dreapta credinţă şi în cunoaşterea Sfintelor Scripturi. În timpul prigoanei împotriva creştinilor, el dorea să îndure chinuri pentru mărturisirea lui Hristos. „Văzând Caliopie urgia ce se abătuse asupra creştinilor, s-a înfăţişat de bună voie înaintea dregătorului Maxim, în cetatea Pompeiopole din Cilicia, şi a mărturisit că se închină lui Hristos, cu toate că ştia ce vifor de mânie avea să stârnească asupra sa. Drept aceea, pentru dragostea lui Dumnezeu cel viu, a îndurat bătăi, a fost tras pe roată şi ars pe pântece cu făclii aprinse şi apoi aruncat în temniţa, cu carnea trupului său sfărâmată şi atârnând în bucăţi” (Proloagele). Mama lui i-a fost tot timpul alături întărindu-l în suferinţele îndurate pentru credinţa creştină. Mai-marele cetăţii, văzând că Sfântul Caliopie nu poate fi înduplecat să renunţe la credinţa în Hristos, a ordonat să fie răstignit. „În Joia Mare din Săptămâna Sfintelor Pătimiri ale Domnului, îndurerata maică l-a rugat pe crudul tiran să îngăduie să fie răstignit, dar cu capul în jos, ca fiul ei să-şi arate astfel dragostea şi smerenia faţă de Jertfa Domnului Hristos” (Proloagele). Dregătorul i-a împlinit rugămintea, iar Sfântul Caliopie a fost răstignit a doua zi, în Vinerea Mare, dându-şi sufletul în mâinile Mântuitorului. Când a fost pogorât de pe cruce, mama Sfântului Caliopie a îmbrăţişat trupul fiului ei şi a rugat pe Dumnezeu să nu o despartă de el. După această rugă şi-a dat sufletul în mâinile Domnului şi a fost înmormântată împreună cu fiul ei.
Sfânta şi Marea Miercuri (Denie); Sfinţii Apostoli Aristarh, Pud şi Trofim; Sfântul Mucenic Crescent
Aceşti Sfinţi Apostoli au fost ucenici ai Sfântului Apostol Pavel şi au lucrat împreună cu el la răspândirea Evangheliei Domnului. Sfântul Aristarh era din Tesalonic (Fapte 20, 4) şi a mers cu Sfântul Apostol Pavel în Asia, la Efes, la Colose şi apoi la Roma (Coloseni 4, 10; Filimon 1, 24) unde a stat cu Sfântul Apostol Pavel în temniţă. „Şi mergeau împreună cu el până în Asia, Sosipatru al lui Piru din Bereea, Aristarh şi Secundus din Tesalonic şi Gaius din Derbe şi Timotei, iar din Asia: Tihic şi Trofim” (Fapte 20, 4). „Vă îmbrăţişează Aristarh, cel întemniţat împreună cu mine, şi Marcu, vărul lui Barnaba - în privinţa căruia aţi primit porunci; de va veni la voi primiţi-l” (Coloseni 4, 10). Fiind episcop în Apameea Siriei, până la adânci bătrâneţi, a adus pe mulţi la cunoştinţa Evangheliei. Sfântul Pud este pomenit de Sfântul Pavel în a doua Epistolă a sa către Timotei unde spune: „Te îmbrăţişează şi Pud” (2 Timotei 4, 21). Sfântul Pud era dregător în senatul Romei, şi i-a primit în casa lui pe Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel. Casa lui a devenit mai apoi biserică. De Sfântul Trofim pomenesc Faptele Apostolilor în capitolul 20, dar şi Sfântul Pavel în a doua Epistolă a sa către Timotei zicând: „Pe Trofim l-am lăsat în Milet, fiind bolnav” (2 Timotei 4, 20). A îndurat moarte mucenicească prin sabie, după tăierea Sfântului Pavel în timpul lui Nero, la Roma.
