Aceşti Sfinţi Apostoli, din cei 70, au fost următori şi ucenici ai Sfântului Apostol Pavel, slujind la răspândirea adevăratei credinţe. Sfinţii Filimon, Arhip şi Apfia lucrau în cetatea Colose din Frigia, iar fericitul Onisim la Roma. Sfântul Arhip este cinstit de Sfântul Pavel cu numele de „împreună oştean cu noi”, precum scrie în Epistola către Filimon, capitolul al 2-lea. În aceeaşi epistolă, Filimon este zugrăvit ca un fiu duhovnicesc şi prieten adus la credinţă de însuşi Apostolul Neamurilor. Sfânta Apfia, soţia lui Filimon, este numită „sora Apfia” datorită vredniciilor ei (Filimon cap. 2). Sfântul Onisim din sclav ajunge Apostol al Domnului şi din răufăcător frate egal în vrednicie cu fostul său stăpân, Filimon.
Sfântul Apostol Toma; Sfânta Muceniţă Erotiida
Sfântul Apostol Toma, numit şi „Geamănul”, era din Galileea şi a fost unul dintre cei 12 Apostoli ai lui Hristos. Evanghelia vorbeşte despre îndoiala lui Toma de a crede că Domnul Iisus a înviat din morţi, atunci când ceilalţi Apostoli au mărturisit că L-au văzut pe El şi că a vorbit cu ei. Îndoiala sa a dus la sporirea cu şi mai multă putere a credinţei în Înviere, căci Hristos-Domnul S-a arătat după opt zile din nou Ucenicilor, fiind şi Toma cu ei, iar el a mărturisit: „Domnul meu şi Dumnezeul meu!” (Ioan 20, 28). După Înălţarea la cer a Mântuitorului şi după primirea Duhului Sfânt, trăgând Sfinţii Apostoli la sorţi încotro să vestească fiecare Evanghelia, Sfântului Toma i-a căzut sorţul să meargă în India. Deci, a semănat Apostolul cuvântul lui Dumnezeu la mezi, la parţi şi la indieni, şi pe mulţi i-a creştinat, întemeind biserici.
A murit fiind străpuns de ostaşi cu suliţele, la porunca unui rege păgân. Moaştele sale s-au aflat multă vreme la Edesa.