Prorocul Avdie este amintit în Sfânta Scriptură, scrierea sa fiind cea mai scurtă din tot Vechiul Testament, aflată între cartea prorocului Ioil şi a prorocului Iona. Aceasta conţine 21 de versete şi se numeşte Vedenia lui Avdie. A trăit cu 600 de ani înainte de Hristos, iar cartea sa a fost scrisă în urma năvălirii unei puteri străine asupra Ierusalimului. Edomiţii, care erau fraţii evreilor, s-au unit cu duşmanii şi au luat parte la pustiirea lui Israel. Astfel, prorocul Avdie le vesteşte idumeilor pedeapsa pe care o vor primi de la Dumnezeu. „Cei din Negheb (Miazăzi) vor cuprinde muntele lui Isav, iar cei din câmpie, ţara Filistenilor; ei vor lua în stăpânire ţinutul lui Efraim şi al Samariei, şi Veniamin va stăpâni Galaadul. Şi cei robiţi din această oştire, fiii lui Israel, vor lua în stăpânire Canaanul până la Sarepta, şi cei robiţi din Ierusalim care sunt la Sefarad vor stăpâni cetăţile de la miazăzi. Şi biruitori se vor sui în muntele Sionului ca să judece muntele lui Isav; iar împărăţia a Domnului va fi!” (Avdie 1, 19-21). Cartea sa este un strigăt către dreptatea Domnului.
Sfântul Mucenic Laurenţiu arhidiaconul; Sfântul Sfinţit Mucenic Xist, Episcopul Romei; Sfântul Mucenic Ipolit
Sfântul Mucenic Laurenţiu a trăit în zilele împăratului Valerian (253-260). Pornindu-se prigoană împotriva creştinilor, Fericitul Xist al 2-lea, Episcopul Romei, a poruncit lui Laurenţiu, arhidiaconul său, care era de neam din Spania, să chivernisească vistieria Bisericii şi să se îngrijească de săraci. Atunci, Laurenţiu a strâns toate bunurile Bisericii şi le-a împărţit la săraci. Când împăratul s-a întors din Persia, a poruncit să fie adus la el Fericitul Xist al 2-lea, care nevrând nicidecum să se lepede de Hristos a primit moarte mucenicească, tăindu-i-se capul. Apoi, l-au adus şi pe Laurenţiu arhidiaconul şi l-au întrebat despre sfintele odoare ale Bisericii, iar el a răspuns că Biserica are multe avuţii de seamă pe care, dacă îi vor da timp, le va aduna de pe unde sunt şi le va aduce înaintea lui. După trei zile, Laurenţiu a venit înaintea împăratului cu o mulţime de săraci, orbi, şchiopi, văduve şi orfani, care trăiau din milosteniile Bisericii. Văzând acestea, Valerian a poruncit ca Laurenţiu să fie chinuit, şi întinzându-l pe un grătar de fier încins în foc, sfântul şi-a dat sufletul în mâinile Domnului.
