Prorocul Avdie este amintit în Sfânta Scriptură, scrierea sa fiind cea mai scurtă din tot Vechiul Testament, aflată între cartea prorocului Ioil şi a prorocului Iona. Aceasta conţine 21 de versete şi se numeşte Vedenia lui Avdie. A trăit cu 600 de ani înainte de Hristos, iar cartea sa a fost scrisă în urma năvălirii unei puteri străine asupra Ierusalimului. Edomiţii, care erau fraţii evreilor, s-au unit cu duşmanii şi au luat parte la pustiirea lui Israel. Astfel, prorocul Avdie le vesteşte idumeilor pedeapsa pe care o vor primi de la Dumnezeu. „Cei din Negheb (Miazăzi) vor cuprinde muntele lui Isav, iar cei din câmpie, ţara Filistenilor; ei vor lua în stăpânire ţinutul lui Efraim şi al Samariei, şi Veniamin va stăpâni Galaadul. Şi cei robiţi din această oştire, fiii lui Israel, vor lua în stăpânire Canaanul până la Sarepta, şi cei robiţi din Ierusalim care sunt la Sefarad vor stăpâni cetăţile de la miazăzi. Şi biruitori se vor sui în muntele Sionului ca să judece muntele lui Isav; iar împărăţia a Domnului va fi!” (Avdie 1, 19-21). Cartea sa este un strigăt către dreptatea Domnului.
Sfântul Sfinţit Mucenic Metodie, Episcopul Patarelor; Sfântul Ierarh Calist, Patriarhul Constantinopolului (Dezlegare la pește)
Sfântul Sfinţit Mucenic Metodie, încredinţat de mic lui Hristos, s-a apropiat cu râvnă de Sfintele Scripturi, fiind astfel hirotonit de tânăr. Pentru viaţa curată, evlavia şi priceperea lui în dreapta tâlcuire a dumnezeieştilor dogme a fost ales episcop al cetăţii Patarelor din Lichia, Asia Mică, păstorind cu frică de Dumnezeu turma sa. În acea vreme, a apărut erezia lui Origen, pe care Episcopul Metodie a început, prin viu grai şi prin scrieri, să o înfrunte şi să arate greşita învăţătură şi dreapta credinţă a Bisericii. Sfântul Metodie a suferit moarte martirică din mâna păgânilor care se închinau la idoli, fiindu-i tăiat capul în anul 312.
