Sfântul Mucenic Caliopie (†304) a trăit pe vremea împăratului Maximian (286- 305) şi era din Perga Pamfiliei. Mama sa, Teoclia, l-a crescut în dreapta credinţă şi în cunoaşterea Sfintelor Scripturi. În timpul prigoanei împotriva creştinilor, el dorea să îndure chinuri pentru mărturisirea lui Hristos. „Văzând Caliopie urgia ce se abătuse asupra creştinilor, s-a înfăţişat de bună voie înaintea dregătorului Maxim, în cetatea Pompeiopole din Cilicia, şi a mărturisit că se închină lui Hristos, cu toate că ştia ce vifor de mânie avea să stârnească asupra sa. Drept aceea, pentru dragostea lui Dumnezeu cel viu, a îndurat bătăi, a fost tras pe roată şi ars pe pântece cu făclii aprinse şi apoi aruncat în temniţa, cu carnea trupului său sfărâmată şi atârnând în bucăţi” (Proloagele). Mama lui i-a fost tot timpul alături întărindu-l în suferinţele îndurate pentru credinţa creştină. Mai-marele cetăţii, văzând că Sfântul Caliopie nu poate fi înduplecat să renunţe la credinţa în Hristos, a ordonat să fie răstignit. „În Joia Mare din Săptămâna Sfintelor Pătimiri ale Domnului, îndurerata maică l-a rugat pe crudul tiran să îngăduie să fie răstignit, dar cu capul în jos, ca fiul ei să-şi arate astfel dragostea şi smerenia faţă de Jertfa Domnului Hristos” (Proloagele). Dregătorul i-a împlinit rugămintea, iar Sfântul Caliopie a fost răstignit a doua zi, în Vinerea Mare, dându-şi sufletul în mâinile Mântuitorului. Când a fost pogorât de pe cruce, mama Sfântului Caliopie a îmbrăţişat trupul fiului ei şi a rugat pe Dumnezeu să nu o despartă de el. După această rugă şi-a dat sufletul în mâinile Domnului şi a fost înmormântată împreună cu fiul ei.
Sfinții Mucenici Andrei Stratilat, Timotei, Agapie şi Tecla
Sfântul Andrei a trăit pe vremea împăratului roman Maximian (286-305) şi era în armată, având rang de stratilat, care însemna căpetenie de ostaşi. Năvălind atunci perşii în Siria, căpetenia oştirilor din zonă l-a trimis pe Andrei să riposteze cu armata romană. Soldaţii conduşi de acesta au învins, iar Andrei i-a îndemnat în tot timpul luptei să se roage lui Hristos pentru victorie. Căpetenia oştirilor, pe nume Antioh, era prigonitor al creştinilor şi, aflând că Andrei şi ostaşii credeau în Hristos, a poruncit ca aceştia să fie prinşi şi torturaţi, ca să se lepede de credinţa lor. Nevoind ostaşii lui Hristos să se lepede de credinţă, au fost lăsaţi liberi şi au mers să se boteze în Cilicia. Aflând prigonitorii despre aceasta au poruncit să li se taie tuturor capetele. S-au numărat atunci 2.593 de ostaşi, împreună cu Sfântul Andrei, care au primit cununa muceniciei.
