Prorocul Avdie este amintit în Sfânta Scriptură, scrierea sa fiind cea mai scurtă din tot Vechiul Testament, aflată între cartea prorocului Ioil şi a prorocului Iona. Aceasta conţine 21 de versete şi se numeşte Vedenia lui Avdie. A trăit cu 600 de ani înainte de Hristos, iar cartea sa a fost scrisă în urma năvălirii unei puteri străine asupra Ierusalimului. Edomiţii, care erau fraţii evreilor, s-au unit cu duşmanii şi au luat parte la pustiirea lui Israel. Astfel, prorocul Avdie le vesteşte idumeilor pedeapsa pe care o vor primi de la Dumnezeu. „Cei din Negheb (Miazăzi) vor cuprinde muntele lui Isav, iar cei din câmpie, ţara Filistenilor; ei vor lua în stăpânire ţinutul lui Efraim şi al Samariei, şi Veniamin va stăpâni Galaadul. Şi cei robiţi din această oştire, fiii lui Israel, vor lua în stăpânire Canaanul până la Sarepta, şi cei robiţi din Ierusalim care sunt la Sefarad vor stăpâni cetăţile de la miazăzi. Şi biruitori se vor sui în muntele Sionului ca să judece muntele lui Isav; iar împărăţia a Domnului va fi!” (Avdie 1, 19-21). Cartea sa este un strigăt către dreptatea Domnului.
Sfinţii Mucenici Carp, Papil, Agatodor, Agatonica şi Florentie
Sfântul Mucenic Carp, Episcopul din Tiatira (Asia Mică), şi Sfântul Mucenic Papil, diaconul său, au pătimit pentru Mântuitorul Iisus Hristos în timpul persecuţiei împăratului Deciu (249-251), din porunca lui Valerian, guvernatorul Asiei. Fiind chinuiţi în oraşul Tiatira, aceştia nu au apostaziat de la credinţa creştină. Valeriu le-a confiscat averea şi i-a trimis în Sardes, unde, pentru a-i speria, în speranţa că vor renunţa la credinţa creştină, l-a omorât pe Agatador, un slujitor credincios al sfinţilor pe care îi urmase în Sardes. Din acest oraş au fost duşi în Pergam, oraşul lor natal. Aici au fost din nou supuşi supliciilor. În timp ce erau spânzuraţi pe lemn şi li se strujeau trupurile, Sfântul Carp a zâmbit. După ce a fost întrebat de ce a zâmbit, acesta a răspuns: „Am văzut slava Dumnezeului meu şi m-am bucurat”. Au fost supuşi şi la alte chinuri. Între timp a venit şi Agatonica, sora diaconului Papil, care voia să moară şi ea pentru Hristos. Cu toate că i-a aruncat pe toţi trei în cuptorul cu foc, au rămas nevătămaţi. Atunci, conducătorul Valeriu a dat poruncă să li se taie capetele.
